În urmă cu câteva zile, Oliviu Crâznic îşi lansa romanul gothic de debut, “...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, Editura Vremea, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2010. Un roman care se bazează pe cronici medievale, care a suscitat interesul cititorilor încă de la primul semnal de întâmpinare pe AgenţiadeCarte.ro. Acum, proaspăt debutat, Oliviu Crâznic îi răspunde Andrei Rotaru, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, descifrând tainele unui gen literar ce părea uitat în România.
Pentru cititorii care se întreabă care e graniţa ce delimitează romanul horror de cel gothic, ne poţi aduce lămuriri despre cum se îmbină aceste genuri în romanul tău? Şi mai ales unde se întrevede cel mai bine această graniţă?
Horror-ul se axează pe inducerea unei stări de frică. Există şi un horror psihologic desigur, dar în general genul se caracterizează prin crearea de senzaţii fizice. Gothicul în schimb încearcă să aducă cititorului o stare de preocupare cu privire la semnificaţiile evenimentelor, ca şi una de disperare- referitor la destinul personajelor. Horror-ul vrea să sperie, gothicul să impresioneze şi să ridice întrebări sau să sublinieze răspunsuri. Are mai mult mister, dar rămâne în urmă la capitolul spectaculozitate. Horror-ul e mai explicit, gothicul se bazează mai degrabă pe imaginaţie şi sugestie. Desigur că ambele genuri au şi alte valenţe, dar pentru mine aici apare diferenţa. Am încercat să abordez problema în mod gothic, folosind elementele horror doar în măsura în care puteau declanşa în cititor sentimentele pe care le căutam. În cadrul romanului, cel mai clar se vede distincţia, consider eu, în cazul referirilor la Conrad Lorenz, unde sugestia aduce cititorului senzaţii de repulsie şi de spaimă faţă de personaj, punându-l totodată pe gânduri cu privire la faptele acestuia, în opoziţie de exemplu cu întâmplarea relatată de Von Walter, unde efectul am încercat să îl obţin printr-o imagistică mult mai explicită.
Dintre materialele documentare care ţi-au folosit ca studiu pentru „...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul„, care au fost cele mai semnificative?
Pot spune fără nici un dubiu că Visum Et Repertum, straniul proces-verbal înaintat Împăratului Austriei de către comisia de anchetă compusă din ofiţeri şi medici care a fost trimisă să investigheze evenimente mai mult decât misterioase într-un orăşel de la graniţă. De altfel, de aici a pornit şi ideea. Toate celelalte materiale (majoritatea menţionate în postfaţă) au avut un rol de o valoare aproximativ egală, stând la baza referirilor sau întâmplărilor relatate de personaje, sau la conturarea unor descrieri. Aş mai menţiona totuşi Directorium Inquisitorium şi Malleus Maleficarum ca deosebit de utile în înţelegerea atitudinii inchizitorului.
Care au fost primele tale încercări literare şi cum ai ajuns să scrii acest roman? Care e povestea de la care a pornit scrierea lui?
Încercările mele literare anterioare nu m-au mulţumit, deci aş putea spune că aceasta este prima mea scriere în adevăratul înţeles al cuvântului, dacă ignorăm desigur versurile. În ceea ce priveşte povestea romanului, la un moment dat am scris o antologie de patru povestiri bazate pe întâmplări supranaturale menţionate în cronici, încadrate de o poveste care le lega la sfârşit. Povestirea-cadru a devenit acest roman, iar cele patru povestiri au fost inserate în el sub diferite forme. Ca motivaţie a scrierii, menţionez dorinţa mea de a da o replică la ce există acum pe piaţă, încercând o abordare mai apropiată de origini, şi anume înţelegerea Răului şi a formelor sale ca o ameninţare care trebuie descifrată şi îndepărtată, nu ca o sursă de amuzament sau chiar – în unele cazuri triste – de glorificare. Trebuie să mai spun aici că nu am avut nici o clipă gândul să public, dacă o prietenă foarte dragă nu ar fi insistat asupra acestui aspect. Totodată felul ei deosebit de a fi m-a ajutat să dau viaţă poveştii, inspirându-mă din mai multe puncte de vedere. Se poate spune că, printre altele, îi datorez cartea.
După terminarea acestui roman de debut, care a fost parcursul firesc al editării sale şi cum ai optat pentru Editura Vremea?
Am început prin a trimite cereri de ofertă la mai multe edituri, şi spre bucuria mea au fost acceptate majoritatea (cu două excepţii). Condiţiile de publicare desigur difereau. Am optat pentru Editura Vremea datorită respectului deosebit pe care i-l port de ani de zile doamnei Silvia Colfescu şi de altfel întregii Edituri (de la Vremea am citit primul Lovecraft, cu mult timp în urmă), precum şi datorită modului deosebit în care au primit încercarea mea, sprijinind-o din toate punctele de vedere. Mă consider norocos că am lucrat cu oameni atât de minunaţi şi le mulţumesc şi pe această cale.
Dacă ar fi fost să trăieşti în vremurile de demult, în care romanul gothic era în plin apogeu, cine ai fi vrut să fii, dintre scriitorii de gen? De ce?
Este o întrebare destul de dificilă, deoarece eu am o fire mai prozaică (în ciuda a ceea ce s-ar putea crede…) şi nu m-am gândit niciodată la aşa ceva. Cred totuşi că Poe avea un mod de a vedea viaţa care m-a influenţat destul de mult (eseurile lui mi-au creat o impresie profundă). Nu aş fi vrut să fiu Lovecraft, care avea câte un coşmar în fiecare noapte…
Nu peste mult timp, vei scoate şi un volum de poezie. Există vreo influenţă de limbaj prozastic în poezia pe care o scrii? Te preocupă forma sau conţinutul?
Da, există. Mă preocupă şi forma şi conţinutul. Poezia mea are un fir epic destul de pregnant, fiind în fapt vorba de povestiri în versuri. Toate au un subiect (cititorii vor regăsi multe teme abordate şi în roman) clar delimitat, cu o desfăşurare de evenimente şi final. Două dintre ele se desprind direct din roman (…And Then The Nightmare Came At Last şi Pure Dawn – Angel And The Redemption). Volumul este scris în colaborare cu prietena careia îi datorez si romanul, genul ei fiind un Darkwave Romance mai liric, dar cu aceleaşi puncte de pornire. Volumul va avea două părţi, cea realizată de mine intitulată Angel Rises, iar cea realizată de ea – Angel Falls.
Din literatura universală, cine ţi-a fost cel mai util „profesor”?
Ca „profesor” din nou trebuie să îl menţionez pe Poe. Însă pot spune că am învăţat câte ceva de la fiecare scriitor, începând cu Dumas şi Zevaco şi terminând cu Alistair MacLean şi Michael Crichton.
Ce te inspiră în general, să scrii? Cum te simţi în pielea personajelor când ele încep să se contureze?
Mă inspiră două lucruri. Fie întâmplări reale sau persoanele deosebite de care aud şi care îmi stârnesc interesul sau admiraţia, fie sentimentele pe care eu le trăiesc în anumite împrejurări. Practic, mă identific cu majoritatea personajelor mele, pentru că nu pot să scriu despre ceva ce nu înţeleg.
Există şi pasaje din propria-ţi biografie în acest volum? Crezi că te poţi separa de tot de structurile constitutive psihice, emoţionale, atunci când scrii?
De fapt, cred că nu mă pot separa deloc. Majoritatea personajelor sau atitudinilor din roman sunt reflexii ale mele sau ale lucrurilor sau persoanelor importante pentru mine, desigur modelate pentru a se adapta poveştii. Acţiunea propriu-zisă nu are nici o legătură cu mine, cu viaţa mea sau a cunoscuţilor, dar modul de a vedea lucrurile, ideile exprimate, reacţiile sau trăirile personajelor, da.
Care au fost cele mai problematice momente ale scrierii volumului şi care au fost cele mai mari satisfacţii pe care ţi le-a adus finalizarea sa?
Cel mai greu a fost începutul, deoarece povestea aşa cum o vedeam atunci nu mă mulţumea, fiind în fapt un fel de semi-documentar destul de plat. Pe măsură însă ce am început să scriu, lucrurile au venit de la sine, şi povestea s-a dezvoltat în ceea ce eu consider a fi un roman serios şi incitant, care ridică multe probleme de morală, filosofie, credinţă etc. Cele mai mari satisfacţii au venit din faptul că am reuşit să realizez ceva ce până acum nu îmi izbutise, dar mai ales din entuziasmul arătat de cititori (fie ei cunoştinţe sau necunoscuţi) şi din faptul că aceştia au înţeles şi aprobat mesajul pe care am încercat să îl transmit.
Bravo Oliviu! Super tare! Ca şi cartea! Sper la următorul târg la un nou roman!
Felicitări pentru felul în care ai folosit datele din diversele cronici pentru a imprima acestui roman o notă de autenticitate! Felicitări şi pentru modul deosebit în care a fost primit romanul tău la Bookfest! Nu e întâmplătoare comparaţia cu Lovecraft. În curând, Oliviu Crâznic va deveni un nume cunoscut printre creatorii genului.
O carte foarte interesanta. O recomand tuturor iubitori de gen. Il felicit personal pe autor si asteptam cu interes noi aparitii!
cartea este foarte buna
bravo oliviu
Sunt f incantata de carte, si ma bucur ca a aparut acest interviu! Felicitari agentiei de carte si, bineinteles, autorului! Imi pare rau ca nu am putut sa vin la lansare, nu am fost in oras, dar vin sigur la urmatoarea!
Foarte interesant interviul! Vine ca o completare perfecta pentru un excelent roman! Gothic pur!
Oliviu este o personalitate deosebita! Sunt mandra ca am fost colegi, dar mai ales ca a lansat pe piata o carte extraordinara, care-i va aduce, sper, prestigiul pe care il merita!
felicitari pentru carte! sper sa ajunga la cat mai multi oameni pentru ca are un mesaj foarte adevarat, iar raspunsurile tale din interviu arata cat ai muncit pentru a-l transmite!
Grozav interviul! In sfarsit apar tineri autori cu stiluri noi in literatura noastra altfel destul de anosta. Tine-o tot asa Oli !
Multe felicitari pentru carte si la cat mai multe!
Mi-a placut cartea la nebunie (acum sunt la postfata), iar interviul e si el f reusit! Editura Vremea are o colectie excelenta, felicitari si lor si Agentiei de carte pt promovarea scriitorilor romani talentati! Aveam nevoie de asa ceva!
Gothic Forever!
O carte foarte buna. Multumesc agentiei de carte ca mi-a atras atentia si felicitari autorului!
din interviul de mai sus, reiese destul de clar ca avem parte de o prezenta noua si iesita din comun in randul tinerilor autori romani. lucru intotdeauna binevenit. asa ca ii doresc mult succes autorului si cat mai multe „urmari”.
FELICITARI OLIVIU! …cine se mai inhama in zilele noatre sa mai publice un roman, in zilele noastre cand tensiunea politica si stresul cotidian ne „haleste” esenta, in zilele noastre cand subcultura si prostul gust sunt ridicate la rang de normalitate, pentru asta strig… FELICITARI OLIVIU!
Felicitari ,am citit carttea si e f.interesanta,ma bucur ca am cumparat-o!
k lumea!
[…] /**/ /* Begin Contact Form ][ CSS */ .contactform { position: static; overflow: hidden; } .contactleft { width: 25%; text-align: right; clear: both; float: left; display: inline; padding: 4px; margin: 5px 0; font-weight: bold; } .contactright { width: 70%; text-align: left; float: right; display: inline; padding: 4px; margin: 5px 0; } .contacterror { border: 2px solid #ff0000; } /* End Contact Form ][ CSS */ function wpf_confirm(){ var answer = confirm ('Remove this post?'); if (!answer) return false; else return true; } Despre revistăRedacţiaRegulamentArhiva coperţiForumContact« Lacrima Noutate! 21 iunie 2010 | Autor: Oliviu Craznic (articolul nu a fost votat încă) Loading …OLIVIU CRAZNIC …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul BAZAT PE CRONICI MEDIEVALE Preţ: 29 lei (sau cu reducere pe site-ul Vremea)Nr. pg.: 384Editura VremeaColecţia Roşu şi NegruData apariţiei: 1 iunie 2010Lansat: Târgul de carte Bookfest, sâmbătă, 12 iunie, ora 15, standul Millennium PressInvitaţi speciali: Silvia Colfescu, Horia Ursu şi Michael Haulica În Castelul Ultimelor Turnuri, lucrurile merg cu adevărat Rău. Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit de diavol, nobilul decăzut Arthur de Seragens se trezeşte prins într-o îngrozitoare plasă a nebuniei, trădării şi crimei. În vreme ce oaspeţii mor în jurul lui unul după altul într-un mod misterios, seceraţi de un duşman inuman, Arthur întrezăreşte cu groază cum laţul se strânge în jurul singurei persoane de care i-a păsat vreodată, superba Adrianna de Valois, tânăra fiică a întunecatului şi temutului şef al Poliţiei. Panicat şi confuz, Arthur se vede astfel nevoit să încheie o alianţă fragilă şi controversată cu cei mai puternici dintre supravieţuitori, care au început deja o anchetă în întuneric, împreună dar suspectându-se unii pe alţii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilărie al lui Arthur, versat în intrigile de salon, logician şi vânător iscusit; baronul german Von Walter Călătorul, ale cărui peregrinări prin locuri uitate de lume l-au adus de atâtea ori în faţa unor adevăruri de neîndurat; frumoasa şi imorala Giulianna Sellini, despre care se spune în şoaptă că i-a sedus deodată pe Dumnezeu şi pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al cărui drum presărat cu cadavre duce la o amantă misterioasă; ducele de Chalais, puternic şi crud stăpânitor al ţinutului, rafinat, arătos şi incapabil de a-şi stăpâni pornirile violente; şi, mai ales, bărbatul care conduce investigaţia şi de care se tem toţi, căci o singură vorbă a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul… Oliviu Craznic…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarulhttp://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/http://oliviucraznic.wordpress.com/http://fansf.wordpress.com/http://www.facebook.com/profile.php?id=100001082610778http://edituravremea.blogspot.com/http://www.edituravremea.ro/…si-la-sfarsit-a-mai-ramas-cosmarul Publicat în numărul 45 Trimiteţi acest articol prin e-mail Tipăriţi acest articolgoogle_ad_client = "pub-7900109692572627"; /* Visul#468×60, creat 11.02.2010 */ google_ad_slot = "3972399544"; google_ad_width = 468; google_ad_height = 60; Comentariile sunt închise.Căutare […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/ […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/ […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/ […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si… […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/ […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si… […]
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/%E2%80%9Cintelegerea-raului-si-a-formelor-sale%E2%80%9D/ […]