Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, având specializare în hipnoza clinică, psihoterapia de familie şi psihoterapia integrativă, este autorul cărții ”Copilul Invizibil”, apărută în 2016, la editura Curtea Veche. A creat primul proiect național #PutereaRelațiilor – comunitatea oamenilor care consideră curajul, compasiunea și conectarea umană drept cele mai valoroase resurse ale zilelor noastre. În anul 2015 a fost înființată editura Povești de Păpădie, parte din conceptul „Pagina de Psihologie”, editură ce reprezintă încă un mijloc prin care se dorește promovarea #REvoluțiaRelaționalăÎnRomânia. În cadrul colecției „Puterea Relațiilor” editura și-a propus publicarea celor mai reprezentative cărți care au ca subiect principal conexiunea interpersonală sub toate formele ei. Prima carte publicată de editura Povești de Păpădie a fost „Inteligența Parentală”, de dr. Daniel Siegel și dr. Tina Payne Bryson (paginadepsihologie.ro/produs/inteligenta-parentala-disciplina-dincolo-de-drame-si-haos-emotional/ ). Cea de-a doua carte este ”Împreună la bine și la greu. 10 adevăruri salvatoare pentru relația de cuplu”, de Harville Hendrix, Helen LaKelly Hunt. Traducere din engleză de Dana-Ioana Chiriță. (paginadepsihologie.ro/produs/impreuna-la-bine-si-le-greu-10-adevaruri-salvatoare-pentru-relatia-de-cuplu/ ). Cartea a fost lansată în cadrul conferinței, “Ce spun eu și ce auzi tu?”, susținută de Gáspár György, la finalul lunii octombrie 2016, la București. Aceasta a stat la baza dialogului pe care Simona Ioniță l-a purtat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Gáspár György.
Harville Hendrix și Helen Lakelly Hunt, cei doi autori ai cărții și cocreatorii Terapiei Relaționale Imago, au fost pentru prima oară în România, în 2015, la invitația Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie (AMPP). Aceștia au susținut o conferință la care au participat adulții doritori să învețe cum să ceară iubirea de care au nevoie și cum să ofere iubirea care vindecă. Care a fost prima ta întâlnire cu scrierile celor doi și cât de greu a fost să iei legătura cu ei pentru a-i invita în România și pentru a avea acordul lor în publicarea acestei cărți ?
Prima dată am auzit despre teoria imago și munca lui Harville Hedrix de la una dintre colegele mele de breaslă. Recunosc că citisem până în acel moment multă literatură despre psihologia relațiilor de cuplu – dar ideile descoperite în imago erau destul de străine minții mele pragmatice și raționale. Am descoperit în scrierile lui concepte de genul „o agendă secretă a inconștientului”; „ne alegem partenerii în funcție de rănile noastre sufletești”; „vindecarea înseamnă să primești, iar creșterea să oferi”; – care recunosc că mi-au părut de-o naivitate rară, probabil că vă este cunoscut acel fenomen prin care atunci când mintea are acces la informații noi caută să le respingă prin diferite mecanisme de apărare – devalorizare, minimizare, blamare etc. Însă recunosc că am fost și stârnit, ideile lui Harville nu-mi dădeau pace și am reluat cartea, apoi am descoperit că a mai scris și alte texte alături de Helen LaKelly Hunt (despre care abia atunci am aflat că este partenera lui) și încetul cu încetul am ajuns să citesc toate cele cinci cărți la care au lucrat separat sau împreună. Între timp deja îi căutasem pe Youtube – asta fac mereu, când găsesc un autor care-mi place, intru într-o oarecare obsesie care mă determină să încerc să-i înțeleg cât mai bine gândirea și viziunea și aflu tot ce se poate despre munca sa.
Odată descoperită complexitatea teoriei imago am simțit o puternică inițiativă interioară pentru a-i aduce în România. Îmi amintesc și acum discuția avută cu Otilia, colega alături de care am co-organizat mai multe conferințe, și momentul în care am stabilit să le scriu un email. Ei bine, de la primul e-mail și până la ziua în care am primit răspunsul lui Harville au trecut mai bine de 12 luni – timp în care, mânat de-o perseverență și curiozitate profundă am continuat să-i scriu în mod repetat. Eram nedumerit legat de lipsa unui răspuns, fie el și un refuz, și îmi era imposibil să accept că un om pe care-l investisem în gând cu atât de multe calități nu-mi dă un feedback. Dar și când a venit, e-mailul mult așteptat, a fost ca un dar de la Divinitate, unde mai pui că răspunsul a fost afirmativ. Așa am reușit ca în 2015 să-i aducem pentru prima dată în România pe creatorii uneia dintre cele mai complexe teorii despre dinamica vieții de cuplu. Încă de la întâlnirea din aeroport am simțit o legătură aparte cu Harville, conexiune care din fericire există și în prezent și astfel Harville a ajuns să fie un surogat de tată pentru mine. Îi sunt extrem de recunoscător Universului pentru această șansă.
Anul acesta când am lucrat la planul editorial al Editurii Povești de Păpădie – „Making Marriage Simple” (publicată cu titlul „Împreună la bine și la greu”) a fost una dintre alegerile principale, iar după ce am primit răspunsul favorabil de la agenția care se ocupa de drepturile de autor a venit și un e-mail de la Harville care mă anunța cu bucurie că o editură din România va publica cea mai recentă carte scrisă de ei; iar feedback-ul meu a fost următorul – „Da. Am aflat, este Editura noastră înființată după vizita voastră în România! ”
Despre această carte spui, pe coperta I, că ”este mai mult decât un simplu text despre viața în doi. Este un cadou pentru toți cei care doresc să-și cultive inteligența relațională”. Există un drum, un modus vivendi prin care putem să obţinem şi să îmbunătăţim inteligenţa relaţională? În ce chip te-a marcat acest drum propus de Terapia Relaţională Imago?
Cred cu tărie că da. Mai mult decât atât, cred că nu există doar un singur drum, viața are grijă să ne ofere mai multe căi pentru a ajunge la starea de împlinire relațională, important este să ne permitem curajul de a crede că aceasta există și de a căuta drumul care ni se potrivește cel mai bine. Într-un mod cu totul interesant, eu sunt adultul care în pruncie a respins cărțile, iar acum alege să crească prin intermediul acestora. Încă o dovadă a faptului că lucrurile nu se petrec întâmplător, că noi toți avem de însușit anumite lecții de viață.
Mai cred și că terapia relațională imago a fost ca o salvare pentru mine. Crescut într-o familie cu nenumărate probleme de relaționare, am învățat cum se distruge o relație, dar habar nu aveam cum se cultivă și se menține. Azi afirm cu încredere că aplicarea principiilor din teoria imago m-a ajutat să am o relație de cuplu în care în sfârșit mă simt împlinit, îmi este bine și mă bucur de puterea vindecătoare a relațiilor. Nu aș vrea să intru în extrema sectantului care crede că toți oamenii trebuie să urmeze același traseu, dar cred că noi toți merită să încercăm variate strategii până o găsim pe cea care se potrivește stilului nostru. Teoria imago a ajuns atât de aproape de sufletul meu și al colegilor din cadrul AMPP, încât anul acesta am început primul program de certificare clinică în această abordare psihologică, situând astfel România în topul țărilor lumii care oferă servicii de psihoterapie în terapia relațională imago.
Cartea este împărțită în zece capitole. În primul capitol, ” Adevărul nr.1- Dragostea Romantică este o iluzie”, autorii ne vorbesc despre faptul că ”dragostea romantică e doar primul stadiu al vieții de cuplu. E de așteptat să dispară. Dragostea Romantică e puternica forță ce ne atrage către cineva care are trăsăturile pozitive și negative ale părinților sau îngrijitorilor noștri din copilărie”. Conform celor scrise de ei ”Dragostea Romantică ne aduce în brațele pasionale ale cuiva care ne va declanșa, în cele din urmă, aceleași frustrări pe care ni le cauzau părinții noștri”. Așadar, relațiile noastre scot la lumină rănile copilăriei. Este relația de cuplu locul ideal pentru vindecarea acelor răni? Cât de important este trecutul fiecăruia dintre noi în evoluția relației de cuplu?
Simona, ai surprins atât de bine esența teoriei imago. Da, relațiile reprezintă acel spațiu interpersonal care asigură nașterea noastră, dobândirea unor răni și totodată vindecarea acestora. Consider că este fenomenală maniera în care Divinitatea sau Natura au avut grijă ca noi să avem tot ce ne trebuie pentru a găsi sensul călătoriei numită viață. O călătorie în care suntem însoțiți de alți oameni și prin legăturile pe care le creăm ajungem să descoperim ce înseamnă raiul și iadul pe pământ.
Citatul meu preferat din cartea “Împreună la bine și la greu” sună în felul următor – Ne naștem dintr-o relație. Ne rănim într-o relație. Ne vindecăm printr-o relație. De aici și deducția conform căreia o rană psihologică dobândită într-o relație apropaiată se vindecă tot într-o relație apropiată. Nu știu dacă relația de cuplu este locul ideal de vindecare, dar știu sigură că reprezintă o alternativă viabilă și susținută științific.
Se pare că alegerea partenerilor este dictată atât de factori conștienți, dar mai ales de factori inconștienți – teoria imago ne spune că îndrăgostirea este o strategie inteligentă a Naturii prin care aceasta își propune să vindece două persoane cu răni psihologice similare. Mai exact, dacă nu deținem o serioasă analiză personală și nu suntem suficient de conștienți de povestea noastră de viață, mintea cu cele două secretarea ale ei (partea conștientă și inconștientă) preia controlul asupra vieții noastre și ne joacă diferite feste – cel mai adesea repetând ceea ce am mai trăit în trecut cu alte personaje. Astfel, ușor ajungem ca relația de cuplu să devină o repunere în scenă a experiențelor din copilărie, cu bune și mai ales cu rele. Dacă însă depunem un efort asumat în direcția descoperirii de sine, avem mari șanse să ne redobândim și dreptul de a ne trăi viața într-o manieră conștientă, una în care alegerile sunt dictate de ceea ce este sănătos pentru noi și nu de confictele intrapsihice.
”Nu e vorba de CE spui, ci de CUM o spui”, este un alt adevăr salvator amintit de cei doi autori. Din experința ta de psihoterapeut relaţional, cuplurile aflate în diverse forme de crize de comunicare sau identitare dezvoltă o stilistică previzibilă, un fel de a spune prin care să avem semnalele unor prezente sau viitoare „cutremure” interioare? Cât de mult este Celălalt o proiecţie (auto) biografică sau o voce a unui ideal?
Îmi plac tare mult metaforele pe care le folosești și prin intermediul cărora „răul” trăit pare mai puțin înfricoșător. Da, „cutremurele interioare” sunt previzibile și predictibile, cel mai adesea acestea sunt observabile prin comportamentele noastre haotice sau extrem de rigide. În cartea soților Hendrix-Hunt, atunci când ne sunt zgândărite rănile psihologice noi, oamenii, ne transformăm în „țestoase” or „furtuni de grindină” – ne retragem prin ridicarea unor ziduri invizibile sau atacăm ca și cum viața noastră ar depinde de situația creată. Aceste reacții oglindesc suferința noastră și nevoia copilului din noi, care își dorește conectare și să primească din partea partenerului ceea ce nu i-au oferit părinții în trecut. Dacă partenerii unui cuplu ar putea să interpreteze comportamentele celuilalt prin această optică, relațiile ar deveni mai repede și mai ușor un cuib dătător de siguranță. Problema este și că noi suntem programați neurobiologic să depistăm pericolul cu viteza luminii și adesea confundăm o manifestare de suferință cu o amenințare la siguranța noastră personală. Prea des și prea ușor sărim la a trasa concluzii definitorii și formulăm adevăruri general valabile despre ce nu funcționează în relațiile noastre, fără să ne asumăm rolul de detectivi înțelepți și mânați de o prezență conștientă să descoperim adevăratele probleme – care sunt atât proiecțiile și fantasmele partenerului ideal, cât și comportamentele toxice prin care într-un mod naiv sperăm să dobândim reconectarea.
În ciuda faptului că relațiile există de când lumea și pământul, este surprinzător cât de multe goluri avem cu privire la conexiunile interpersonale. Nu vreau să generalizez și nici să lezez persoanele care au un nivel crescut de inteligență relațională, dar din păcate numărul acestora este încă foarte mic și cred că avem nevoie de o adevărată revoluție în acest sens.
Poate că mulți au auzit doar în treacăt despre terapia Imago, dezvoltată în 1980, de către Dr. Harvill Hendrix. Spune, te rog, câteva cuvinte despre această terapie. Ce înseamnă ea și cum ne poate ajuta în relațiile de cuplu?
Ce-mi place cel mai mult la terapia imago este că ne oferă un proces structurat prin care doi parteneri pot ajunge să se vadă, să se audă și să se simtă. Ne oferă cadrul necesar pentru a redobândi siguranța în relația de cuplu și să transformăm psihologic partenerul din inamic în aliat. Este, cred, cea mai complexă terapie relațională care există la acest moment în lume și din fericire este într-o continuă ajustare în funcție de nevoile oamenilor și descoperirile științifice. Nu este un leac miraculos, nu este o abordare „văzduhistă”, este o modalitate psihoterapeutică relativ simplu de aplicat și cu beneficii susținute atât empiric, cât și științific. Majoritatea oamenilor care au avut un contact direct cu terapia imago și-au schimbat semnificativ perspectiva asupra ceea ce numim a fi #puterearelațiilor.
Tu cum ai ieşit din terapia Imago? Cum reuşeşti să te asculţi şi pe tine, şi pe Celălalt?
Pentru mine terapia imago reprezintă cadrul explicativ de care am avut mare nevoie pentru a da un sens experiențelor negative din trecut, pentru a descoperi tiparul în baza căruia funcționez în interacțiunile interpersonale și apoi să îndrăznesc a scrie o nouă poveste despre bărbatul Gáspár în relații – desigur că efectele benefice se extind asupra majorității relațiilor nu doar asupra celei de cuplu.
Este o mare eliberare când reușești să pui cap la cap piesele unui puzzle psihologic și vezi imaginea de ansamblu – una în care descoperi că nu ești „defect din naștere”, ești probabil grav rănit, dar și capabil de vindecare și schimbări. În ciuda meseriei mele de psiholog, foarte mulți ani la rând am fost cel mai aprig critic al sinelui meu – mă biciuiam cu cele mai acide cuvinte atunci când greșeam sau nu mă ridicam la standardele perfecțiunii, despre care credeam că abia după ce le ating merit să dau dovadă de prețuire de sine. Acum știu că niciunul dintre noi nu este perfect și nici nu este cazul să fim, toți ieșim din copilărie cu anumite răni și frustrări relaționale, este firesc să fim vulnerabili și că merităm să iubim și să fim iubiți – acum aici. Și abia în momentul în care reușești să fii uman față de sine poți începe să fii uman și în relațiile cu ceilalți. Desigur, Gáspár era uman și în trecut – când eram auto-critic – doar că acum sunt într-o manieră autentică, una în care energia care se creează în plan relațional este una vindecătoare și care favorizează creșterea psihologică atât în cazul meu, cât și al iubitei mele.
”Împreună la bine și la greu” este o carte pentru toate cuplurile, însă sunt lucruri pe care și noi, ceilalți, care nu facem parte dintr-un cuplu în prezent, le-am trăit. Este o lectură utilă atât pentru cunoașterea și înțelegerea celuilalt, cât și pentru cunoașterea de sine. Ce alte proiecte editoriale mai pregătește editura Povești de Păpădie?
Așa este cartea „Împreună la bine și la greu”, este o alegere înțeleaptă pentru toți cei care dorim să ne cultivăm inteligența relațională indiferent de statutul relațional pe care-l avem în acest moment. Uneori pregătirea în prealabil este un proces extrem de benefic pentru a intra într-o viitoare relație mai conștienți de noi înșine, de nevoile aduse din copilărie și de cum funcționează o relație interpersonală.
Editura Povești de Păpădie este parte din #REvoluțiaRelaționalăÎnRomânia și prin toate cărțile pe care le vom publica, intenția este să reumanizăm relațiile interpersonale. Avem în planul editorial multe cărți de psihologie relațională scrise de experți străini, dar și viitoarea mea carte despre #puterearelațiilor de cuplu este în lucru și urmează să fie publicată în 2017.
