Joi, 10 noiembrie 2016, la MNAC, odată cu vernisajul noului sezon expozițional, se deschide și expoziția „Cele mai frumoase cărți din Romania, ediția 2016”, prezentând aproape 50 de titluri nominalizate. La această ediție editura Vellant are nominalizate nu mai puțin de 5 titluri.
La un an de la dispariția artistului, volumul bilingv (română-engleză) „Stefan Bertalan. Emigrarea interioară” este publicat cu prilejul expoziției omonime de la Muzeul Brukenthal din Sibiu (februarie-aprilie 2016), curator Erwin Kessler, organizată de către MARe, Muzeul de Artă Recentă și Muzeul Brukenthal.
Textul critic și de istoria artei al lui Erwin Kessler este acompaniat de două interviuri pe care acesta le-a luat celor doi fii ai artistului, Sebastian și Lou Bertalan, și de o mărturie a celui mai apropiat colecționar și prieten al artistului, Sorin Costina. Volumul este dedicat celei mai nevralgice și obscure perioade din viața lui Ștefan Bertalan – anii petrecuți la Sibiu, după exilarea sa din Timișoara (1982) și înainte de emigrarea în Germania (1985). Ani de dezolare și de activitate intensă, în care lucrările anterioare au fost reluate, prelucrate sau deformate, ani în care structurarea rațională a formelor neo-constructiviste de altădată a suferit acțiunea corozivă a misticismului ecologist și auto-referențial, proces din care a rezultat un nou Bertalan: un șaman extatic, animist, vehement, politic. Așa cum arată și ilustrațiile fascinante ale acestui volum rafinat (a cărui supracopertă este facsimilul unui desen răvășitor), desenele din perioada Sibiu a lui Ștefan Bertalan ating concomitent desăvîrșirea artistică și exasperarea existențială cea mai acută. Volumul, cu informațiile și analizele sale inedite (aplicate, de pildă, operei timpurii, realist-socialiste, a lui Ștefan Bertalan), face operă de pionierat în cercetarea fenomenului artistic local, punînd în discuție adevăruri primite de-a gata referitoare la experiment, artă și procesualitate, constructivismul grupului Sigma ori spiritualitatea artei anilor 80 și politica timpului.
TURB@
Coordonator proiect: Justin Baroncea
Ilustrații: Ioana Trușcă
Text: Ioana Mischie, Ștefan Păvăluță
Scenariu: pandapanda (Ioana Trușcă, Ștefan Păvăluță, Mihai Barbu, Justin Baroncea)
Grafică: Radu Manelici
Un proiect pandapanda, după o idee de Justin Baroncea
Format:hardcover, 82 pag., 230mm x 170mm
ISBN: 9786068642833
© Editura Vellant, 2016
De câte ori băgăm în priză un „device smart” şi vedem bateria încărcată la 100% ştim (sau nu) ca 30% din „fill” este cărbune. Consumăm cărbune şi închidem mine, în timp ce alţii le redeschid. Oamenii din zonele dedicate industriei extractive fug de marca „lignit”, fug de eticheta de miner în şomaj. Problema: cum faci să creezi un nou tip de identitate „pe bază de carbune”. Cărbunele poate fi expresiv. Are expresivitate materială intrinsecă şi dincolo de asta ştie să lase urme pe hârtie. Desen în cărbune!
Turb@ – o carte despre cărbune, desenată în cărbune de Ioana Trușcă. Justin Baroncea a povestit, Ioana a desenat şi Radu Manelici a „montat” imaginile într-o carte.
Un comic book despre iepuri care se „droghează” cu carbune şi devin isterici.
Un savant japonez ajunge la Tg. Jiu. Artă monumentală pe fundal. Alb-negru. Cărbune peste tot.
By Pandapanda.
Cum iubim
Antologie
Coordonator: Genevieve Fieraru
Format: paperback, 208 pag., 200mm x 130mm
Grafică: Radu Manelici
Proză scurtă/ poezie/ eseu
ISBN: 9786068642888
© Editura Vellant, 2016
32 de autori – Pascal Bruckner, Emanuela Ignaţoiu-Sora, Cristian Teodorescu, Simona Popescu, Nadine Vlădescu, Diana Adamek, Nora Iuga, Ciprian Măceșaru, Radu Aldulescu, T.O. Bobe, Matei Cocimarov, Adrian Alui Gheorghe, Laura Ariton, Florin Bican, Dumitru Augustin Doman, Iuliana Dumitru, Genevieve Fieraru, Claudiu Komartin, Matéi Vișniec, Simona Sora, George Șerban, Sebastian-Vlad Popa, Octavian Soviany, Angela Marinescu, Cristian Robu-Corcan, Doina Rusti, Dan Stanca, Radu Vancu, Dan Pleşa, Mihaela Pascu, Alex Tocilescu, Andrew Solomon – scriu despre iubire într-un volum ce reuneşte proza scurtă, poezia şi eseul, asamblate grafic între aceleaşi coperte de Radu Manelici.
„Această carte nu răspunde la marile întrebări despre întâlnirea cu celălalt. Ar fi și imposibil cât nu avem o măsură universală pentru dragoste. Iar fiecare nouă expresie a felului în care iubim ne încredințează că nici nu vom avea vreodată una. Grăbiți să descifrăm miracolul și să‐l înțelegem, să surprindem mecanica cristalizării, convinși că așa o vom putea controla, uităm adesea că drumul până la întrebări este parte din ceea ce căutăm. Cartea de față, compusă din textele autorilor care au primit să scrie despre întâlnirea cu celălalt, mărturisind‐o, își propune să‐i restituie cititorului acel drum, când prima întrebare nu se ivise încă în mintea lui.” Genevieve Fieraru
„Ce dar preţios face Genevieve Fieraru cititorilor, alcătuind această carte! Un dar pentru vacanţa care stă să înceapă, pentru orice altă vacanţă, pentru oricare zi în care am şansa să petrec câteva ore în compania acestor scriitori minunaţi (unii dintre ei, chiar scriitorii mei iubiţi), care scriu în atâtea feluri (tehnic şi existenţial) despre cea mai mare enigmă a vieţilor noastre, după viaţa însăşi: dragostea. Cum iubim aluvionează aici, de fapt, multe alte întrebări: pe cine? cât? de cine ne lăsăm iubiţi? etc. Până una alta, să ne lăsă ademeniţi de cartea însăşi care, n-am nici un dubiu, are puterea de a seduce.” (Sanda Cordoș)
„Ne străduim atât de mult să nu fim patetici, încât ne e greu să spunem iubirea. Și nu-i vorba aici despre bărbații care nu pot rosti cele două cuvinte. Avea dreptate Roland Barthes, în urmă cu câteva decenii: e mai ușor să spui sexul decât să spui iubirea. Ultima te pune într-o poziție patetică de care nu știi cum să scapi mai repede, ca nu cumva să scazi în ochii celui care-ți măsoară inteligența cu centimetrul, sau prestigiul cu detectorul de sacru. Cred că acest volum adună scriituri, minți, buze și sexe suficient de diferite încât să pretindă identificarea. Cititorul nu va afla de aici cum trebuie să iubească, asta știe și singur. Va afla ce e frumos, deștept și cool să spui despre iubire.” (Alexandru Matei)
Povești din calendar
Autor: Iulia Iordan
Ilustrator: Veronica Neacșu
Format:paperback, 82 pag., 21cm x 21cm
Povești illustrate pentru copii, folclor
ISBN: 9786068642468
© Editura Vellant, 2016
“Povești din calendar” adună laolaltă douăzeci și două de feluri de a călători în timp pe vremea când Dumnezeu și sfinții se plimbau pe pământ, când zăpada nu avea culoare sau pe vremea când Ileana Cosânseana pocnea din biciul ei fermecat pentru a-și transforma palatele într-un măr de aur.
O carte cu povești vechi românești repovestite pentru cei mici de Iulia Iordan și ilustrate inedit de Veronica Neacșu, volumul vine însoțit de un set de cartonaște fermecate din care poveștile și joaca se nasc cât ai clipi.
“Povești din calendar” le deschide celor mici și celor mari o fereastră asupra obiceiurilor, tradițiilor și credințelor populare despre timpuri și anotimpuri, care au fost șlefuite generații de-a rândul, dar peste care s-a așternut uitarea în ultimele decenii. Această carte este și un prilej de recuperare și rememorare a lor.
Adresabilitate: părinți și copii, profesori, cititori pasionați de folclor și obiceiuri populare, pasionații de ilustrație românească.
RO_Archive. An Archive of Romania in Times of Transition / O arhivă a României în tranziție
Editori / Editors: Iosif Kiraly, Raluca Oancea Nestor, Raluca Paraschiv Ionescu. Texte / Texts: Bogdan Iancu, Iosif Kiraly, Cristian Nae, Raluca Oancea Nestor. Fotografii / Photographs: Bogdan Bordeianu, Michele Bressan, Valentin Cernat, Simona Dumitriu, Daniel Gherca, Bogdan Girbovan, Iosif Kiraly, Andrei Mateescu, Vlad Mihailescu, Cosmin Moldovan, Raluca Paraschiv Ionescu, Larisa Sitar. Design: Radu Manelici
“Ro_Archive este o investigație asupra recuperării și valorizării memoriei recente, demarată în anul 2007 de o echipă de tineri artiști și teoreticieni în cadrul UNArte la inițiativa profesorului Iosif Király. În perspectiva documentării vieţii contemporane (peisaj urban sau rural, economie, industrie, agricultură, turism, religie, educație, cultură, loisir, individ ca om al mulțimilor sau membru al unei microcomunități), Ro_Archive a presupus o cercetare fotografică de teren, focalizată pe transformările inerente integrării europene și pe zone țintă ale țării (peste 70 de localități din Brașov, Dobrogea, Hunedoara, Moldova, Muntenia, Valea Jiului și zonele miniere aferente, traseul Dunării). Cercetarea s-a concretizat în proiectarea unei arhive culturale de texte și imagini și a unui site (www.roarchive.ro) ce oferă acces online la informații și evenimente.
Ca demers documentar, proiectul a angajat un instrumentar din zona obiectivității și a veridicității, disociindu-se însă de documentarismul trivial, limitat la categoria de studium, fie acela simplu act de iventariere, mapare sau fabricare de tipologii. Cu toate că se înscrie în zona unei estetici lucide, discursul Ro_Archive angajează și o specie a adevărului interior, subiectiv, interesele și traseele personale ale artiștilor potențând privirea detașată. Actul fotografic se plasează echidistant între veridicitatea documentară și subiectivitatea artistică, între radiografia trecutului și generarea noului, indiferent de tema vizată: urmărirea unor manifestări religioase sau a târgurilor din spațiul public, a modului în care migrarea populației din zone rurale către Occident transpare în dinamica arhitecturii locale, observarea fenomenologică a extinderii periferice a oraşelor şi a redefinirii marginilor, transformările peisajului industrial sau semnificația complexă a locului și a locuirii (vezi canalul Dunăre-Marea Neagră sau Dunărea ca traseu și ecosistem). […]”.
Pe un al doilea palier, proiectul și-a propus o investigație critică asupra conceptului de arhivă în era informațională a postproducției și a modului în care acesta penetrează câmpul artei vizuale contemporane. […]. Într-o epocă a inflației informației tautologice și a culturii tehnic arhivate, epocă situată încă sub semnul ready-made-ului și, mai nou, sub semnul creației prin selecție, Ro_Archive urmărește abordarea arhivei ca mașinărie de producere a viitorului, ca posibil criteriu de delimitare a artei de nonarta, după modelul lui Groys. Nemaifiind limitată la condiția de recuzită a trecutului, arhiva este liberă a participa la cartografierea prezentului și la fabricarea noului.” Raluca Oancea Nestor.
