Vineri, 21 octombrie 2016, începând cu ora 17.00, la Clubul Calderon din Strada J.L.Calderon nr.39, scriitorul Mihail Soare vă invită la evenimentul de lansare a ultimelor două cărți ale sale (dintr-o zestre de nouă, publicate până acum): volumul al doilea al „Tălmăcirilor politicale” și volumul de versuri „Iubirea ca o sârmă ghimpată”.
Volumul al doilea din „Tălmăciri politicale” adună editoriale și alte articole de opinie, publicate pe diverse site-uri (agero-stuttgart.de, zevzecipeveci.com, argesplus.ro) în perioada iulie 2015 – iunie 2016, fiind o frescă interpretată cu originalitate, umor, dar și cu gravitate, a politicii dâmbovițene dătătoare de neajunsuri.
În consistenta sa prefață a volumului de versuri, scriitoarea Eliza Roha spune : „Poetul (desigur, cel cu antecedentele din Sfântul Cutare), personajul principal și subînțeles, se dovedește a fi un răzvrătit de geniu, inadaptabilul imposibil de strunit, care ne demonstrează că poezia este o stare, un inefabil de deasupra cuvintelor, dar și din esența lor, care potrivite într-un anume fel, în afara regulilor, creează sensuri de necrezut și de negândit.(…) Metafore fascinante și jocuri poetice năucitoare prin originalitate (dar o originalitate ce derivă dintr-un firesc altfel, fără pic de ostentație, cum remarca cineva într-o inspirată recenzie), expresive, când ludice, de o semeție disimulat involuntară, definiții insolite, ironie amară, autoironie, o iscusință scânteietoare încât induce voit ideea că simte cu inteligența și nu cu inima (însă diafanul sufletescului este omniprezent, țesând și întrețesând), cu privirea pornită dinăuntru spre dinafară, fiecare către cerul său, altfel văzut decât ceilalți: „(…) fiecare avea cerul lui, asta mi-a fost clar de la început/ un dat cum e trupul, ochii sau moartea”(…) (Amintiri din viața de apoi).(…) Mihail Soare ne poartă cu dezinvoltură și inteligență prin meandrele poeziei sale folosind un limbaj eliberat din chingile tradiționalului liric lăsând cititorului porți deschise către înțelegeri diferit-personale, un limbaj variat (Emil Lungeanu îl numea „lexicalist”), de o bogăție rarisimă, alcătuit din cuvinte uzuale, unele argotice, cuvinte rare, neaoșe, arhaisme, altele inventate, alăturări și figuri de stil neașteptate, sugestive (adevărate „mihailisme”- vorba lui Șerban Codrin) prefăcând poezia sa într-o splendidă nebunie zburătoare de la un univers de gândire și simțire la altul. Poemele sale – un strigăt cutezător și disperat – deschid orizonturi neobișnuite, cu aripi, ce ridică vertiginos plămada cuvântului spre înălțimile tumultuoase ale unui alt cer literar, accesibil doar celor aleși.”
Afirmațiile de mai sus, la care se adaugă cele ale remarcabilului poet Șerban Codrin în textul de pe coperta a IV a, anticipează apariția unui alt volum de excepție marca Mihail Soare, care nu contenește să surprindă cititorii și critica de specialitate prin forța și ineditul scriiturii sale.
Citând in Șerban Codrin, acesta spunea : „Viguros și nebunatic, nici cu cerul dispus la compromisuri, nici cu pământul, cât despre pretinşii oameni, la zidul execuţiei poetice cu ei! Astfel îşi joacă rolul de stăpân al unei maşinării uriaşe, în hăul căreia îngrămădeşte, cu foame pantagruelică, cele mai şocante acuzaţii, judecăţi luate în răspăr, paradoxuri năucitoare, prilejuri să zidărească poeme în versuri libere, neobișnuit de lungi, scrijelite pe tencuială cu dalta dură a fabulosului său limbaj „mihailean”, dar și cu versificații altcumva.”