M-am apropiat încet, cu paşi nesiguri, urma întâlnirea cu o legendă. Mă gândeam că voi sta cât mai departe ca să nu tulbur ,,corola de minuni a lumii”. Dacă telefonul a sunat şi invitaţia era din partea unei prietene rare, mi-am spus că va trebui să fiu prezentă la Festivalul Internaţional de Nai ,,Gheorghe Zamfir”.
Găeşti, 2016, a treia ediţie
Am ajuns la Găeşti, oraşul natal al inegalabilului artist, interpretul şi compozitorul Gheorghe Zamfir. În preajma conacului ,,Olănescu” din Parcul Central adia freamăt de legendă. Aerul era încărcat cu emoţie, aşteptare, nelinişte, un sentiment acut să suntem spectatorii unei întâmplări unice, intense, speciale. Oameni eleganţi, priviri respectuoase, etichetă, ştaif. Excelentă organizare a unui eveniment de anvergură. Autoriţile locale, sponsorii, organizatorii au demonstrat din plin respectul şi preţuirea cuvenite, acordate marelui muzician, maestrul Gheorghe Zamfir. Domnia sa era acolo, pe covorul roşu de pe treptele conacului, destins şi distins, gentil, zâmbitor, binevoitor. La câţiva metri noi, ultimele redute ale presei culturale, se fotografia cu toată lumea.
A urmat conferinţa de presă a evenimentului, a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Nai ,,Gheorghe Zamfir”. Protagonistul a vorbit publicului, cu o căldură umană rar întâlnită. Mă întrebam cum îşi poate păstra firescul, liniştea, echilibrul, o personalitate care a trăit din plin înălţimile ameţitoare ale succesului binemeritat dar şi zguduirile unei societăţi bolnave, în care valorile sunt aberant amestecate. Nu îl văzusem, nu îl ascultasem niciodată ,,pe viu”. A vorbit emoţionant despre mentorul domniei sale, naistul Fănică Luca, despre copilărie, parcursul artistic, devenire, destin de excepţie, împliniri şi deziluzii. Era, în cuvintele artistului, un hohot omenesc de viaţă trăită acut, până la sânge. Exprimate cald, calm, luminos, plin de iubire şi de credinţă în Dumnezeu. Un destin cu har, omagiat în urbea natală de către artişti de primă mărime.
A urmat recitalul maestrului Gheorghe Zamfir, în acompaniamentul Orchestrei Simfonice ,,Muntenia”, sub bagheta dirijorului Alexandru Ilie. Publicul se afla în proximitatea artiştilor iar această apropiere inducea o impresie de ireal, de magie. Parcă ai fi putut atinge cu mâna un miracol. O stare de transă în care grijile şi neliniştile cotidiene erau date tot mai încet, până la diminuarea totală. O bucurie inexprimabilă şi de neînţeles care înălţa către cer, fiinţa umană. Nu am putut vorbi atunci, acolo. Emoţia artistică transmisă prin acord sonor şi intensă vibraţie sufletească era deasupra cuvintelor şlefuite.
S-a întâmplat, ca graţie prietenei care mă invitase, jurnalista şi etnologul Luminiţa Tucă, să mă aflu preţ de un minut, lângă maestrul Gheorghe Zamfir. M-am apropiat cu smerenie şi paşi de plumb, preţ de o mână întinsă şi o fotografie. Mi-a transmis firescul, politeţea şi căldura umană pe care le intuisem, în fond, atributele reale ale unui artist născut, nu făcut.
M-am întreabat de ce un festival ca acesta, necesar, bine gândit şi excelent organizat, nu se desfăşoară pe una dintre marile scene ale acestei ţări. Probabil, pentru că trăim vremuri scoase din minţi, în care cultura şi talentul sunt decapitate. Este foarte mare lucru că festivalul ,,Gheorghe Zamfir” există, este foarte mare lucru că s-a întâmplat. Timp de patru zile au fost recitaluri de excepţie, muzică simfonică, repertoriu pop simfonic şi un regal de folclor.
O lecţie de eleganţă şi demnitate
În Parcul Central al oraşului Găeşti au fost seri de concerte splendide, profesionişti, nume de referinţă ale artei interpretative, public pe măsură, spectatori de pe mai multe continente. Un omagiu, o plecăciune, o reverenţă în faţa maestrului Gheorghe Zamfir. Un artist care la 75 de ani oferă o lecţie frumoasă despre verticalitate, eleganţă şi demnitate. Aplauzele se duc mai sus de noi şi încarcă, cumva, văzduhul. Cu frumuseţe, cu putere, cu har. Există îngeri puternici asupra acestui spaţiu numit România, există şi oameni aleşi care vorbesc numai de bine această ţară, prin ceea ce sunt şi prin ceea ce fac. Gheorghe Zamfir este emblematic pentru capitalul de imagine pe care l-a oferit, zeci de ani, ţării sale, în întreaga lume. Cred că nu are de ce să sufere că marii trecători ai timpului nu răspund demersurilor sale. Gheorghe Zamfir are fir direct cu Dumnezeu.
Găeşti, 2016. Festivalul Internaţional de Nai ,,Gheorghe Zamfir”, ediţia a III a
Clara MĂRGINEANU
