Miercuri, 16 martie 2016, la Galeriile Municipale de Artă din Târgu Jiu a avut loc vernisajul expoziției ”tekar” a artistului timișorean Tajo. Expoziția face parte dintr-un program mai amplu dedicat lui Brâncuși, în 2016 împlinindu-se 140 de ani de la naștere și 59 de ani de la moartea marelui sculptor gorjean. Despre Tajo și expoziția sa a fost invitat să vorbească Gabriel Kelemen, critic de artă. Gazdele au fost DoruStrâmbulescu, directorul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși” precum și Vasile Fuiorea, președintele filialei Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
”Este o zi a expozițiilor dedicate lui Brâncuși. Vreau să salut și să le mulțumesc oaspeților de la Timișoara, artistului Taș Iosif – Tajo, cu un titlu interesant al expoziției – ”tekar”. Cred că mai bine decât mine va vorbi despre expoziție domnul Gabriel Kelemen, critic de artă.
Sper ca evenimentele care sunt în desfășurare în cursul acestui an să vă bucure, să ne aducă aminte de marele sculptor și să-l avem mereu aproape”, a declarat Doru Strâmbulescu, în deschiderea evenimentului.
Venit de asemenea de la Timișoara, criticul de artă Gabriel Kelemen a vorbit despre Tajo și arta sa. ”Am venit să ajut acest eveniment atât de interesant, care pune arta într-o cheie, într-un pod de legătură amicală, comemorativă, cu conotații pline de respect. Iată-ne aici în zona unde Axa Brâncuși, această triadă complexă, secondată de intruziunea bisericii, care se interpune într-un mod constructiv, iată-ne de vorbă cu opera lui Tajo, un coleg și prieten de-al meu. El își ia acest pseudonim foarte interesant, exotic, plin de conotații, abrupt ca și cioplitura dălții. Un sculptor de obicei este abrupt. În cazul lui Tajo avem un lucru extrem de interesant. 
El ne aduce în operă un soi de lume a elementelor care sunt într-o mecanică incipientă. Avem mașini de scris, avem portative rotative din cutii muzicale, avem un soi de flașnete complexe care nu se reduc nici pe departe la această înșirare mecanică. Ele frizează hermeneutica și înțelesurile de tip criptat, care se ascund în spatele cuvântului viu și nu verbului care este golit de sens, automatismului digital. El te invită la tactil, la foc, la căldură, te invită în zona unei anumite catifelări care ține de înțelegerea unui demers extraordinar de personal. Există o trudă ca și în momentul în care se treieră și se fac snopi, snopi. Se fabrică pâinea – se fabrică materia. Există o materie pe care Tajo reușește să o aducă într-o zonă de interdisciplinaritate. Nu reușești să îl definești pe Tajo prea ușor. Pentru că este la granița științei artelor majore. Dacă îi spui grafician – îl reduci, dacă îi spui sculptor – îl pierzi ca și conținut. Mecanismele lui sunt mecanisme care țin de închis-deschis, sunt cutii ale Pandorei. Însăși titlul – tekar – vine din această idee de analiză a Bibliotecii din Pergam. Ai suluri mari care se desfășoară, ai enigma neînțelegerii. Umberto Ecco încearcă să găsească, în una dintre marile lui cărți, limba primordială, limba adamică. 
Tajo, dincolo de discursul estetic, plastic și pictural, îi sondează această zonă inpalpabilă și insondabilă. Se chinuie, își duce crucea, am putea spune, în acest mod în care sondează perpetuu calea spre înțelegerea absolută, care este energie necreată. Lucrările luate pe rând țin de împachetare, derulare, meticulozitate. Avem aici coloana cu lentile și îți vine să privești înăuntru. Dar nu ai acces. E ermetizată. Oricum ai lua-o, Tajo crează hermeneutici fără să-și propună lucrul ăsta. E maniera lui de a simți natura, care reverberează. Este foarte interesantă legătura dintre natură, simțirea ritmicității biosferei, oglindirea ei întrun mod constructiv și cosmicizant. E o operă cosmică, ce vedeți aici.”
”Eu mai mult vorbesc în mine”
Vasile Fuiorea, președintele filialei Târgu Jiu a UAP, a povestit despre relația de prietenie care îl leagă de artistul Tajo încă din timpul anilor de facultate, petrecuți în orașul de pe Bega. ”L-am invitat împreună pe Tajo. Sunt bucuros că sunteți alături de noi aici. Despre artist s-a spus ce era de spus. Eu aș putea să rememorez niște amintiri pe care le am cu Tajo din timpul facultății. Noi de atunci ne știm. El este un produs al Universității de Artă de la Timișoara. La Târgu Jiu prezintă o expoziție de succes, care completează un program mai amplu dedicat lui Brâncuși”, a spus Fuiorea.
Expoziția ”tekar” a fost, inițial, prezentată în 2015 la Timișoara, la Galeria Pygmalion, Casa Artelor. ”
„Dincolo de zidul de aer pătrunzi în casa cu lacăte.
Ești înăuntru și-n afară. Probezi, rând pe rând, haina de intrus, încuiat, eliberat.
Așadar, mă plimb și te plimbi privind lumea lui, care poate fi și a mea și a ta.
Devii deodată un personaj al „muzeului jocului de-a seriosul despre o zi care nu trece niciodată“.
Tasi este în această zi actorul-dirijor adevărat al vieții, așa cum o vedem fiecare dintre noi.
O viață cu sertare, cutii, butoane colorate în roșu și alte felurite descompuneri ale luminii”, spunea/scria anul trecut Marie-Jeanne Bădescu.
La vernisajul de la Târgu Jiu Tajo a fost scurt și reținut în declarațiile verbale, lăsând publicul să relaționeze cu el prin lucrări. ”Îmi e greu să vorbesc, eu mai mult vorbesc în mine, cu mine, greu mă fac auzit în exterior. Îmi place să aud despre mine la alții, să văd cum mă descifrează”, a spus artistul.
Expoziția ”tekar” rămâne la Târgu Jiu timp de o lună.
Dorina CIOPLEA
