De curând, la editura Paralela 45 a apărut volumul de debut al poetei Marina Popescu, ”Ultimul nu va stinge lumina”. În cele patru capitole (”Despre oameni şi bănci”, ”Te ştiu de pe Facebook”, ”Ultimul nu va stinge lumina”, ”Salonul cu porumbei la geam”), Marina Popescu a alăturat poeme scrise de-a lungul a celor 4-5 ani de când a început să facă versuri, așa cum singură spune. Poezia i-a adus, în acest timp, mai multe premii naționale la concursurile de specialitate. AgențiadeCarte.ro vă invită să faceți cunoștință cu poeta Marina Popescu.
„O sensibilitate de rană şi o fragilitate de petală constituie fondul – mereu ultragiat – pe care Marina Popescu îl ascunde (însă doar ca să se vadă) sub un lirism agresiv în compasionalitate lui. Vulnerabilitatea, susţinută de o imaginaţie cu laser, de o extremă promptitudine plastică a concretelor, îşi ia curajul înfruntării şi denunţului, avântându-se în versuri tăioase, abrupte chiar în directeţea lor. Dar adevăratul manifest al acestui debut cu Ultimul nu va stinge lumina îl constituie empatia cu excluşii şi victimele; o empatie care ştie să evite toate clişeele şi capcanele sensibilităţii expuse şi care găseşte calea proaspătă a unei compasiuni ofensive” – Al. Cistelecan
“Ultimul nu va stinge lumina cuprinde poeme scrise pe parcursul a vreo 4-5 ani, grupate în 4 capitole: Despre oameni şi bănci, Te ştiu de pe Facebook, Ultimul nu va stinge lumina, Salonul cu porumbei la geam. Am început să scriu poezie după ce am citit „No exit” de Ioan Es Pop, volum care m-a fascinat şi după care au urmat zeci de cărţi de poezie citite şi nevoia de a scrie la rândul meu. Cartea este despre elementul-surpriză din spatele unor lucruri, întâmplări sau persoane aparent banale (unele pe care la prima vedere suntem chiar tentaţi să le ocolim). Încerc să creez emoţii prin cuvinte simple, directe, uneori dure; să descopăr legătura dintre viaţa de zi cu zi şi poezie şi felul în care cele două se pun în valoare una pe cealaltă. Plus câteva fragmente de poveşti de dragoste contemporană pentru care nu mai există scrisori, flori sau declaraţii siropoase, ci o zonă hi-tech reprezentată de facebook, smartphone-uri şi sms-uri, dincolo de care rămân totuşi sensibilitatea şi profunzimea trăirilor.
„Ultimul nu va stinge lumina” nu e o carte pretenţioasă, am vrut să fie mai degrabă o carte prietenoasă: o poţi citi în tramvai, pe plajă, la şcoală, în pauza de prânz sau seara atunci când vrei să fii singur cu gândurile tale, muzica preferată, şi o bere bună. După ce o citeşti, o vreme vei privi cu mai multă atenţie şi curiozitate lucrurile şi oamenii care te înconjoară, vei încerca să găseşti detaliile care creează poezia realităţii imediate; un fel de joc de seek&find.” – Marina Popescu
Marina Popescu s-a născut pe 4 iulie 1982, la Bucureşti. A absolvit în 2005 Facultatea de Litere – Departamentul Studii Culturale Europene – din cadrul Universităţii Bucureşti, apoi a urmat cursul de master în domeniul Psihologiei Resurselor Umane, în cadrul Universităţii Titu Maiorescu. În prezent lucrează la tipografia Fabrica de Timbre, ca agent comercial.
A început să scrie poezie în 2010-2011, când a obţinut şi primele premii la diverse concursuri şi festivaluri literare din ţară.
Reviste în care a publicat poeme: EgoPhobia, Boema, Oglinda Literară, Litere, Ziarul de Duminică (supliment al Ziarului Financiar), Bucovina Literară, Conta, Urmuz, Dunărea de Jos, Luceafărul şi altele.
Printre premiile literare obţinute se numără:
– Trofeul Moştenirea Văcăreştilor şi Premiul I pentru proză în cadrul Festivalului Naţional Moştenirea Văcăreştilor, Târgovişte, noiembrie 2015;
– Marele Premiu al Concursului naţional de poezie Panait Cerna, Tulcea, octombrie 2015;
– Premiul editurii Paralela 45 şi al revistelor Scriptor, Viaţa Românească şi Euphorion – secţiunea manuscrise în cadrul Concursului naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene Porni Luceafărul, iunie 2015;
– Premiul al II-lea (pentru proză) în cadrul Festivalului Rezonanţe udeştene, Suceava, mai 2015;
– Premiul al II-lea în cadrul Concursului naţional de proză Mihail Sadoveanu (Iaşi, noiembrie 2014);
– Premiul al II-lea în cadrul Festivalului internaţional Tudor Arghezi (Tg. Jiu, mai 2014);
– Premiul I (poezie) şi premiul revistei Bucovina Literară în cadrul Festivalului rezonanţe udeştene (Suceava, mai 2012);
– Premiul Grupului Şcolar „Voievodul Mircea” din Târgovişte în cadrul Zilelor de Poezie Constantin Virgil Bănescu (mai 2012).
