Luni, 30 noiembrie 2015, de la ora 18.00, în incinta Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu va avea loc o întâlnire a publicului cu artistul Horațiu Mălăele. Cu această ocazie va fi vernisată expoziția ”Graficaturi”, urmată de o reprezentaţie a deja emblematicului spectacol ”Sunt un orb”. Acesta a luat naştere ”din nevoia artistului Horaţiu Mălăele de a împărtăşi publicului poeziile pe care le-a îndrăgit din copilărie până la vârsta maturităţii, oferindu-le noi valenţe prin interpretarea sa originală.”(jurnalul.ro). Organizator: Asociația Refugiul Urban, în parteneriat cu Consiliul Județean Gorj, prin Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”, și cu Primăria Muncipiului Târgu Jiu, prin Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu” Târgu Jiu. Expoziția poate fi viziată în perioada 1 decembrie 2015 – 15 ianuarie 2016, la Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu”. Intrarea la evenimentul de deschidere se face pe bază de invitație.
Născut în Târgu Jiu, judeţul Gorj, la data de 1 august 1952, Horaţiu Mălăele nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare în lumea teatrului şi a filmului. Cunoscutul actor este şi un artist vizual apreciat, făcând parte din Uniunea Artiştilor Plastici, secţia Grafică şi bifând de-a lungul timpului mai mult de 40 de expoziţii personale, atât în România, cât şi în afara ţării. Printre cele mai importante le putem menţiona pe cele din Bucureşti, Paris, Munchen, Buenos Aires, Montevideo, Toronto, New York şi Miami.
Lucrări de-ale sale au făcut parte din peste 100 de expoziţii de grup, iar, de-a lungul timpului, a acumulat peste 3500 de caricaturi şi desene publicate. La toate acestea se adaugă ilustrarea a zeci de coperte de carte şi de afişe teatrale.
Horaţiu Mălăele este şi autorul cărţilor ”Horaţiu despre Mălăele” (publicaţie dedicată caricaturii şi graficii), ”Personalităţi şi personulităţi” şi ”Cuget, deci… exist!” (în curs de apariţie).
”V-aţi gândit vreodată la legăturile dintre poanta unui banc şi morala unei fabule ? Exact aici cred eu că se află legătura de chei pentru tipul de comic, pentru sertarele cu umor şi uşile ironiei lui Horaţiu Mălăele. Ele nu-s deloc puţine, fie pe scenă sau ecran, fie-n caricaturi, desene, acuarele, uleiuri. Dacă poanta încheie, pune direct capacul şi declanşează râsul, de multe ori morala fabulei preferă ocolul, devoalările succesive. Poanta vizează iute o ţintă fixă, în vreme ce morala, ca înţelepciune bătrânească e mai prudentă, mai coticită, cultivând falsa ezitare, surâsul ambiguu, dubla semnificaţie. Asta, inclusiv atunci când sensul e clar şi obiectivul e ferm luat în cătare.
Între poanta caricaturală şi morala fabulei oscilează şi captivanta ambiguitate din jocurile (pe scenă sau pe hârtie) ale lui Horaţiu Mălăele. Totul e să nu ne lăsăm orbiţi de lucirile de spadă ale celei dintâi, neglijând privirea dibace dindărătul dioptriilor celei din urmă.
Vorbeam de scrinul ironiei sale, altfel zis de sertarele umorului său. După cum, pe scenă, arătarea filiformă cu ochelari de adolescent miop, meşă rebelă, mers belaliu şi vorbă împleticită de votcă face să explodeze instantaneu râsul sălii, tot aşa, pe hârtie, crochiurile lui Mălăele – câteva linii, o buclă, un surâs, un ochi închis galeş sau pungaş – extrag perfect esenţa dintr-un caracter, un destin, un personaj. Decoct de personalitate. Aforisme executate cu precizia unei săbii de samurai. Las, aşadar, deoparte seria desenelor deochiate (două fese cu bucle, gen Picasso, un peisaj anal cu alură bucală, un Adam cu floricica-n erecţie pândind fluturaşul Evei, un apetisant dos feminin oscilând între românescul alint „pisi” şi conotaţia americanei pussy ş.a.m.d.), ca să vin la haikuurile fizionomice.” Dan C. Mihăilescu
