La Editura Humanitas, în colecţia “20 de ani în 20 de cărţi”, a apărut ediţia aniversară a volumului “Diagonale” de Monica Lovinescu.
Volumul reuneşte textele publicate în rubrica cu acelaşi nume din România literară între anii 1996–2001, de către Monica Lovinescu.
„Iată-ne în sfârşit în secolul XXI! Ceea ce nu înseamnă însă că precedentul a luat sfârşit. Într-adevăr, suferim de sechelele unei tăceri vinovate. Dacă asupra uneia din cele două forme ale totalitarismului ce au îndoliat veacul – nazismul – s-a scris o întreagă bibliotecă şi sperăm să se mai scrie, comunismul continuă a fi scuzat şi camuflat.
Tactica aceasta are cauze multiple. În Franţa partidul comunist – păstrându-şi apelaţia – nu se consideră deloc compromis şi participă la guvern. În Estul ieri satelizat, gradul de evoluţie spre democraţie depinde tocmai de exerciţiul rememorării. Dacă România trece acum prin tunelul tuturor întunecimilor, iar alegerile se confundă cu un traumatism este şi pentru că ţinerea de minte a fost sabotată.“, a scris Monica Lovinescu.
Monica Lovinescu și-a luat licenţa în litere la Universitatea din București. În afara unui basm scris în copilărie, la vreo 7-8 ani, și publicat în Dimineaţa copiilor, își reneagă cu vehemenţă debuturile literare. De pe la 15 ani publică proze scurte în Vremea, Kalende etc. și un roman în mai multe numere consecutive din Revista Fundaţiilor Regale. Le găsește pe toate sofisticate și artificioase. Imediat după război, ţine cronica dramatică la Democraţia lui Anton Dumitriu și e asistenta lui Camil Petrescu la seminarul său de artă dramatică.
ÎN FRANŢA. Pleacă la Paris în septembrie 1947 ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale lui 1948 cere azil politic. La început face parte din tinere companii teatrale și semnează regia unor piese de avangardă. Situaţia din ţară îi reţine apoi integral atenţia. Colaborează cu articole și studii despre literatura română și despre ideologia comunistă în numeroase publicaţii: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de L’Est, Témoignages, La France Catholique etc. Semnează capitolul despre teatrul românesc în Histoire du spectacle (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard). Traduce câteva cărţi din românește sub pseudonimele Monique Saint-Côme și Claude Pascal. Colaborează și la revistele în limba română din exil: Luceafărul, Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc. Din 1951 până în 1975, realizează emisiuni literare și muzicale la Radiodifuziunea Franceză. Își începe colaborarea la „Europa Liberă” în 1962. Din 1967, emisiunile de mai mare ecou sunt Teze și antiteze la Paris și Actualitatea culturală românească.
VOLUME: Unde scurte I (Ed. Limite, Madrid, 1978, și Humanitas, București, 1990); Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ștefan Lupașcu și Grigore Cugler (Cartea Românească, 1992); Seismograme. Unde scurte II (Humanitas, 1993); Posteritatea contemporană. Unde scurte III (Humanitas, 1994); Est-etice. Unde scurte IV (Humanitas, 1994); Pragul. Unde scurte V (Humanitas, 1995); Insula Șerpilor. Unde scurte VI (Humanitas, 1996); La apa Vavilonului I (Humanitas, 1999); La apa Vavilonului II (2001); Jurnal 1981-1984 (Humanitas, 2002); Diagonale (Humanitas, 2002); Jurnal 1985-1988 (Humanitas, 2003); Jurnal 1990-1993 (Humanitas, 2003); Jurnal 1994-1995(Humanitas, 2004); Jurnal 1996-1997 (Humanitas, 2005); Jurnal 1998-2000 (Humanitas, 2006); Cuvântul din cuvinte, roman (Humanitas, 2007).
TRADUCERE DIN ION LUCA CARAGIALE: Théâtre (Une nuit orageuse, M’sieu Leonida face a` la réaction, Une lettre perdue) , adapté du roumain par Eugène Ionesco et Monica Lovinescu, ed. L’Arche, Paris, 1994.