Încurajat de spiritul justiţiar, moral şi axiologic al preşedintelui USR din cel mai recent editorial al domniei sale publicat în „România literară”, am găsit energie să caut printre materialele de promovare ale celei de-a doua ediţii a Festivalului Naţional de Literatură, FestLit Cluj 2015, proiect iniţiat de Uniunea Scriitorilor din România şi organizat de Filiala Cluj a USR, între 4 şi 6 octombrie 2015. Cum colegul nostru Mihai Iovănel a fost luat de sus şi pus la colţul privirii critice a celui ce se receptează precum Sfântul Duh al literaturii române contemporane, mi-am propus să las armele stilisticii pentru alte intervenţii critice şi să fac dovada, la rece şi cu materialul clientului, unei lovituri de imagine pe care o dă chiar în aceste zile organizaţia prezidată (temporar) de domnii ChifuManolescu. Pe scurt, din cele 19 nominalizări la Marele Premiu FestLit 2015, nominalizări făcute de preşedinţii Filialelor USR (cu acordul/votul Comitetelor de Conducere ale acestor Filiale!), patru preşedinţi de Filiale USR s-au autopropus (Vasile Dan – preşedintele Filialei Arad, Angelo Mitchievici – preşedintele Filialei Constanţa, Aurel Pantea – Preşedintele Filialei Alba Hunedoara, Victor Ghe. Stan – Preşedintele Filialei Bucureşti, Literatură pentru Copii şi Tineret), iar trei aleşi în Comitetele de Conducere ale Filialelor USR sunt propuşi pentru Marele Premiu FestLit 2015 (Dan Cristea – Filiala Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară, preşedintele de anul trecut al juriului FestLit!, Dumitru Ungureanu – Filiala Piteşti, Doru Munteanu – Filiala Braşov)!
În 2014, Marele Premiu FestLit de la Cluj a fost câştigat de cel care a iniţiat şi organizat festivalul, vicpreşedinte USR Gabriel Chifu. Preşedintele juriului FestLit 2014 a fost Dan Cristea, nominalizatul de acum pentru FestLit 2015. În 2012, Dan Cristea a fost preşedintele juriului Premiilor USR pentru anul 2011, iar câştigătorul la poezie a fost…Gabriel Ghifu pentru „Însemnări din ţinutul misterios”, Editura Cartea Românească. În 2014, printre nominalizaţii nedreptăţiiţi la Cluj îi amintim pe Gabriela Adameşteanu şi Eugen Suciu (care câştigase cu „Ţeasta”, Editura Tracus Arte, Premiul USR pentru Cartea de poezie a anului 2013!).
Comitetul de Conducere al Filialei Bucureşti Poezie, după lupte şi controverse (prietenii ştiu de ce!), Filială pe care o prezidez, l-a propus pentru Marele Premiu FestLit 2015 pe Octavian Soviany, câştigătorul Premiului “Cartea de Poezie a anului 2014” pentru volumul „Călcâiul lui Magellan”, Editura Cartea Românească.
Le mulţumesc domnilor ChifuManolescu că i-au cerut colegei noastre Irina Petraş, preşedinta Filialei USR Cluj, să ne şteargă de pe lista invitaţilor pe mine şi pe Peter Sragher, preşedintele Filialei Bucureşti Traduceri literare, pentru că suntem indezirabili şi trecuţi pe lista neagră a domnilor ChifuManolescu! Am fost scutit, astfel, să asist la o (altă) farsă literară!
Dan Mircea CIPARIU
P.S. Îi doresc multă baftă domnului Nicolae Manolescu în procesul pe care Agenţia Naţională de Integritate i l-a deschis la Curtea de Apel Bucureşti (dosarul 4382/2/2015, prima înfăţişare: 05.10.2015)! Să sperăm că acest proces nu va aduce „grave deservicii de imagine breslei scriitorilor”!
Ca de obicei ,conteaza ,,cine da banu”! Suna gretos cand vezi lucruri de proasta calitate premiate(se exclud cei de fata si din articol,fiind un fel de ,,declaratie de principiu”.La fel si in arta plastica,cand vezi analfabeti plastici asumindu-si merite de parca ar fi cel putin la nivelul lui Da Vinci;si mai si de cei care ,fara o cultura plastica,lauda ,,ganguri”.Obiceiul este de a trece zambind peste asa ceva.Dar raul facut plasticii romane,ramane,si se cunoaste prin slaba calitate a lucrarilor..Apoi obiceiul romanesc de a primi si promova tot felul de neaveniti,nebagati in seama in tara lor,tipi care lucreaza amator.Ma intristeaza promovarea fara margini a prostului gust..Toata lumea s-a apucat sa scrie si sa picteze..in concluzie ,inca odata,imi trebie multe lamai..
Nu suntem destul de scriitori dacă nu suntem destul de preşedinţi / filiale, destul de pe fotoliul din faţă aşezaţi, destul de asiguraţi prin vecini dreapta-stânga asemănători nouă, nu suntem destul de scriitori dacă imaginaţia noastră nu ne este şi alături de noi, palpabilă, lesne de numărat, nu suntem destul de scriitori dacă numele nostru nu cere la pronunţare şi niscaiva temenele. Cercul talentaţilor sensibili ce fac voluntariate nu reprezintă niciodată o mulţime inclusă mulţimii câştigătorilor. Aceea, a câştigătorilor, reprezintă „soarele” cu toate petele lui solare. Vom apuca oare vreo dată APUSUL VEACULUI urmat de renaşterea dimineţilor clare? Mă tem că nu, dar mă bucur că încă se scrie şi se citeşte.