Prin 1999, când am avut de-a face cu primul calculator, oarecum obligată fiind, în timpul facultăţii, nu ştiam nici cum se porneşte, unde e butonul acela de punere în funcţiune a maşinăriei. Şi drept urmare, când am aflat că am un calculator bunicel, la examenul de informatică i-am răspuns profesorului la toate întrebările tehnice că acesta are o memorie bună, că are un hard bun, că e de generaţie bună.
Nu am picat examenul, dar nici o notă rezonabilă n-am luat la toate cuvintele de bineţe prin care descrisesem super-calculatorul meu. Apoi, din curiozitate, am vrut să aflu ce e cu poşta electronică, cu google-ul, etc. şi mult mai târziu, după ce mi-am şters 60 de pagini din lucrarea de licenţă cu o seară înainte de examen, mi-am dat seama că nu toate lucrurile noi cu care intru în contact trebuie tratate evaziv. Chiar dacă internetul poate fi o sperietoare pentru unii, îndepărtându-i de noile tehnologii, el poate fi şi extrem de util. Şi mai ales pentru scriitori, aş spune. Nu doar din punct de vedere social, dar şi cultural, dacă ne dăm seama care-i sunt atribuţiile şi nu-l învestim cu nişte puteri nespecifice lui.
Acum, aflându-mă în postura de a intra în “măruntaiele” unui site zi de zi, de a updata informaţii, de a fi prinsă într-un proiect care iată, în mai puţin de o săptămână de la lansarea pe net atinge o cifră de vizitatori unici de aproximativ 2000, nu mă mai mir decât în secret. Când ştii ce să-i dai “monstrului electronic” pentru a-l face fericit, şi el te răsplăteşte. Nu încercăm să luăm locul nimănui din blogosferă, nu încercăm să prezentăm datele într-un limbaj academic sau ştiinţific, ci ne adresăm unui public care scrie şi uneori se izbeşte de tăcere din partea celor aflaţi de partea cealaltă a fluxului informaţional, ne adresăm celor care vor să îşi prezinte cărţile, cronicile literare, proiectele, articolele care nu-şi au locul în revistele pe suport de hârtie, pentru că acele rubrici nu mai există şi au fost înlăturate în favoarea spaţiilor publicitare, etc. Moderăm, nu alungăm oamenii care vor să interacţioneze cu AgenţiadeCarte, care sunt interesaţi de informaţii sau evenimente de pe piaţa editorială de carte. Oricine are ceva de spus despre cărţi este aşteptat pe AgenţiadeCarte, fie că este în “afara“ colecţiei sau nu. Se poate genera o comunitate de carte, de oameni interesaţi să ia parte la un fenomen în continuă mişcare, care, cine ştie, în scurt timp se va numi altfel decât în zilele noastre. Şi cum internetul nu este doar o modă, ci are din ce în ce mai mulţi adepţi, încercăm să ne purtăm cu blândeţe cu el şi regulile sale, pentru o bună convieţuire.
