În această săptămână soseşte din tipografia Editurii Polirom o nouă traducere din opera scriitoarei Doris Lessing, laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 2007. “Memoriile unei supravieţuitoare” (traducere de Mihaela Negrilă) este o distopie cu tentă ştiinţifico-fantastică.
Cândva în viitor, viaţa urbană s-a destrămat, comunicaţiile s-au prăbuşit, iar rezervele de hrană se micşorează rapid, în timp ce hoarde de oameni migrează spre zonele rurale şi bande de copii cutreieră străzile. Totul este povestit din pespectiva unei femei între două vârste, care primeşte pe neaşteptate, într-o dimineaţă, vizita unui străin însoţit de o adolescentă pe care, fără nici o explicaţie, i-o lasă în grijă. Din acel moment, viaţa naratoarei va oscila între realitatea lumii care se năruie şi o realitate personală, tainică. Romanul “Memoriile unei supravieţuitoare” a fost ecranizat în 1981 în regia lui David Gladwell, cu Julie Christie, Christopher Guard şi Leonie Mellinger în rolurile principale, iar în 1993, cartea a fost adaptată pentru scenă, într-o piesă prezentata în cadrul Festivalului Naţional de Teatru din Marea Britanie.
„Cu “Memoriile unei supravieţuitoare”, Doris Lessing ia distanţă nu numai faţă de realitatea înconjurătoare, ci şi faţă de mai vechile ei reprezentări ale acesteia. Eroinele pline de ardoare din romanele sale anterioare sunt înlocuite de o naratoare care asistă, anonimă şi impasibilă, la prăbuşirea unei lumi. De la fereastra apartamentului în care locuieşte, ea înregistrează cu detaşarea unei camere de luat vederi peisajul apocaliptic pe care îl are in faţă, iar cuvintele pe care le foloseşte pentru a-şi descrie experienţa sunt de o precizie aproape clinică.”, a scris The New York Times.
Doris Lessing (Doris May Tayler) s-a născut în Persia (actualul Iran) la 22 octombrie 1919, din părinţi britanici. Ulterior, familia ei s-a mutat în Rhodesia de Sud (în prezent, Zimbabwe). Primul roman, “The Grass Is Singing”, o reflectare a propriei copilării petrecute în Africa neagră, a apărut în 1949. Atrasă de ideologia comunistă, se disociază definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, în urma denunţării abuzurilor regimului stalinist. Între 1951 şi 1959 publică ciclul “Children of Violence”, apoi inovatorul “Carnetul auriu” (1962; în pregătire la Editura Polirom), experiment literar şi joc îndrăzneţ cu multiple perspective, considerat o adevărată Biblie a feminismului. În anii ’70 şi ’80 urmează seria romanelor „despre spaţiul interior“, printre care se numără “O coborîre în infern” (1971; Polirom, 2007), “Memoirs of a Survivor” (Memoriile unei supravieţuitoare, 1974) şi ciclul romanelor SF (“Canopus in Argos: Archives”, 1979-1983). Ulterior publică “Al cincilea copil” (1988), “Love, Again” (1996) şi “Ben, in the World” (2000). Pentru “Under My Skin: Volume One of My Autobiography, to 1949” (1995) i-a fost decernat James Tait Black Memorial Prize. A doua (şi ultima) parte a autobiografiei sale, “Walking in the Shade”, apărută în 1997, a fost nominalizată la National Book Critics Circle Award. De-a lungul impresionantei sale cariere a fost distinsă cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar în 2007 a devenit a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat Premiul Nobel. În acelaşi an i-a fost publicat ultimul roman, “The Cleft” (în pregătire la Editura Polirom). În seria de autor „Doris Lessing“ a mai apărut “Al cincilea copil” (2008).