La Editura Omonia a apărut volumul ”Despre Iluminismul neoelen. Curente de idei şi canale de comunicare cu gândirea occidentală”, de Anna Tabaki. Traducere din limba neogreacă: Elena Lazăr. Cuvânt-înainte: Pashalis M. Kitromilides. Cu un cuvânt al autoarei la ediţia românească. Prima apariţie în 2015 a Editurii Omonia oferă specialiştilor români o carte de referinţă despre Iluminismul neoelen, a cărui principală vatră de desfăşurare au fost Ţările Române.
A treia contribuţie fundamentrală, după sintezele oferite de K. Th. Dimaras şi Pashalis M. Kitromilides (cartea Iluminismul neoelen. Ideile politice şi sociale a profesorului Kitromilides a fost tradusă în română în 2005 de Olga Cicanci), lucrarea Annei Tabaki are legătură directă cu spaţiul României de azi. Numeroase sunt referinţele la operele literare elaborate de cărturarii greci care s-au afirmat pe pământ românesc, la contactele şi interferenţele dintre cele două culturi. Autoarea subliniază nu o dată conectarea acestui spaţiu la Luminile europene, preluarea şi asimilarea în mod creator a idealurilor iluministe.
Un capitol care aduce elemente noi, surprinzătoare şi preţioase, este consacrat traducerii văzută ca un canal de comunicare şi interculturalitate. Cititorul va găsi amănunte interesante despre traducerile manuscrise ale Iluminismului, despre circulaţia lor (în prima jumătate a secolului 18 exista, de pildă, un interes deosebit pentru Cervantes – dincolo de ediţiile existente în faimoasa în întreaga Europă bibliotecă a Mavrocordaţilor de la Văcăreşti, capodopera autorului spaniol a fost tradusă în greacă iar cele trei manuscrise cu versiuni diferite provin toate din Ţările Române, având probabil cititori atât greci cât şi români vorbitori de greacă). Concepţiile şi teoriile despre traducere specifice secolului, practica de traducere în epoca Luminilor sunt alte teme atent analizate, de interes atât pentru traducători şi traductologi, cât şi pentru istoricii ideilor. Strategia şi programul de traducere elaborate de Rigas Velestinlis (1757-1798) – cărturarul şi revoluţionarul grec care a trăit 20 de ani la Bucureşti – sunt revelatoare pentru efervescenţa vieţii spirituale a acestui spaţiu în deceniul decisiv al sfârşitului de secol 18.
O amplă secţiune a cărţii este dedicată unei figuri emblematice a Iluminismului neoelen -Adamantios Korais (1748-1833), savantul grec de la Paris (între corespondenţii săi se aflau şi cărturari români, precum Ion Heliade-Rădulescu), cel mai important filolog al Greciei moderne, iniţiator al seriei „Biblioteca Greacă”, cu ediţii din clasicii greci care i-au adus renume european. Prin teoria sa despre „transvazarea” ideilor iluministe dinspre Occident spre Orient ca şi prin opera şi activitatea sa în capitala Luminilor franceze Korais rămâne cel mai de seamă exponent al curentului căruia îi este dedicată lucrarea cercetătoarei ateniene.
Toate acestea sunt numai câteva dintre argumentele care fac din lucrare un titlu de acut interes pentru cercetătorii români ai secolului 18. De adăugat impresionantul corpus de note, bibliografia la zi, în care se regăsesc nume ale specialiştilor români, de la Nicolae Iorga, Demosthene Russo şi fraţii Camariano la neoelenişti ai ultimelor decenii, ale căror lucrări au fost atent consultate de autoare.
În prefaţă, Pashalis M. Kitromilides notează: „Una dintre reprezentantele de prim-plan ale pluralismului în studiul Iluminismului în literatura greacă modernă este Anna Tabaki. Cercetătoare neobosită, a lărgit câmpul orientării, a lucrat stăruitor pentru a îmbogăţi optica comparatistă prin evaluarea manifestărilor literare iluministe, s-a aflat în primele rânduri în promovarea istoriei teatrului neoelen şi a studiului fenomenului de traducere.
Toţi cei implicaţi în cercetarea Iluminismului şi în studiile neoelene salutăm în persoana Annei Tabaki dăruirea totală faţă de exigenţele cercetării, educaţiei şi creaţiei spirituale.”
Născută în Pireu, Anna Tabaki a urmat Şcoala greco-franceză « Jeanne d’Arc ». După absolvirea Facultăţii de Filosofie (secţia filologie greacă şi franceză) a Universităţii din Atena, a continuat, ca bursieră a statului francez, studii postuniversitare în Franţa, specializându-se în filologie comparată greacă şi franceză. Bursieră a Fundaţiei „Alexandros S. Onasis”, a fost eleva lui K. Th. Dimaras la Institutul Neoelen de la Sorbona. Doctorat la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris cu o teză despre teatrul neoelen. Cercetător (1980-2000) la Centrul de Studii Neoelene al Fundaţiei Naţionale de Cercetări, participând la numeroase programe de cercetare şi de colaborare interstatală, multe desfăşurate în ţările Europei de Sud-Est, inclusiv în România. Din 1997 până în 2012 a condus programul de cercetare „Traduceri neoelene”. În paralel predă (1995-2000) istoria teatrului la Universitatea din Patras. Profesor asociat (din 1999), apoi profesor (din 2004) la Departamentul de Studii Teatrale al Universităţii din Atena, unde predă istoria teatrului neoelen, dramaturgie europeană şi traducere de opere dramatice.
Preocupată de teme de filologie comparată, cu accent pe istoria ideilor, pe studiul fenomenului de traducere şi în special pe dramaturgie comparată şi istoria teatrului neoelen (secolele 18-19). A publicat, singură sau în colaborare, 19 cărţi (monografii sau lucrări colective) şi peste 150 de studii şi eseuri în prestigioase reviste internaţionale (Études Balkaniques, Revue des Études Sud-Est Européennes, Synthésis, Neohelicon, Studies on Voltaire and the 18th century, Journal of Modern Greek Studies ş.a.). Multe dintre studiile ei au adus preţioase contribuţii la cercetarea relaţiilor culturale româno-elene şi a elenismului înflorit pe teritoriul României de azi.