Am afirmat cu prilejul lansării volumului ”În… treimea ocultă”, al poetului Codruț Radi, că ”Prologul” său îmi sugerează pregnant o apropiere de ceea ce va fi fost odinioară scânteia ce animase legendarul grup rock ”The Doors”. ”Repetând ce-am uitat că gândesc până la trezirea din nou, fără alte păreri, de-a pătrunde-nțelesul, adevăr incomplet regăsit cât să știu c-ar fi fost, recunoașteri – singurul drum legătură-ntre lumi, intrarea-n eter…”. Regăsesc aici acel ”Break on through to the other side”, cu care generația lui Jim Morrison a zgâlțâit tabuurile contemporanilor săi.
Cu a sa ”Treime ocultă”, Codruț Radi atentează de asemenea la rigiditatea unor hotare poetice, căutând trecerea dincolo, eliberarea într-o lume a adevărului mereu rostit, mereu identificat și întotdeauna scăpându-ne printre degete, dicolo de percepțiile noastre comune.
Ca unealtă a lucrării sale de explorare a universurilor interioare, ce prefigurează la urma urmei (semn al poetului autentic) lumea înconjurătoare lui, fie ea materială ori ideatică, Codruț Radi desăvârșește cuvântul exploatându-i la maxim înțelesurile, adăugându-i altele noi, reinventându-l. Și nu de puține ori vom descoperi sclipind în frumusețea, ba țepoasă, ba de catifea, a versurilor, o construcție ori un cuvânt nou, nemaiauzit, pe care poetul ni-l propune în susținerea unora din trăirile sale intense, dezvăluite pe parcursul imersiunii în profunzimea eului.
”Iarnă necromă…”; ”…sub destrămile goale…”; ”Răstimp nevileag…”; ”…sfârșitului amânar…”; ”…adumbre printre pleoape…” – splendide molecule de poezie accentuează silueta artistului care forjează cuvinte, asemeni unei materii maleabile și ductile, pentru a le sili să-i exprime sinele fără compromisuri.
Ca structură osoasă pentru carnea ideilor sale, Radi a îndrăznit extrem de inspirat, urmând pesemne chemarea unei dorințe mai vechi, o extraordinară construcție de ”cărămizi” haiku, alcătuind câte trei un poem cu înțeles distinct, ce globalizează semnificațiile, de asemenea distincte, ale fiecărei strofe. Rezultatul este mult peste sentimentul unei simple probe de virtuozitate, conducând spre constatarea că lectura repetată a volumului dezvăluie de fiecare dată noi interpretări.
”În… treimea ocultă” este un caleidoscop care înfățișează mereu alte lumi, funcție de starea de spirit a celui care privește, de ceilalți, voci și șoapte, de vremuri, de orice variabilă ce permite sufletului să vibreze…
Dănuț Ungureanu
București, ianuarie 2015
