De curând, la Editura Tracus Arte a apărut volumul de versuri ”Vertigo”, de Ioana Diaconescu.
Poezia Ioanei Diaconescu (fragmente)
“Nu trebuie să fii neapărat poet ca să apreciezi poezia, dacă ştii ce este ea; nu o simplă combinaţie de cuvinte, cum se întîmplă adesea, ci armonia însăşi între idee, emoţie şi imaginea verbală care o consumă sintetic în expresie. Cuvîntul fiind, în acelaşi timp, instrument intelectual şi emotiv. Ideea să servească emoţiei, dar să n-o domine. Avînd conştiinţa că, prin limitele ei, critica poeziei se menţine în sfera intuitivă a ceea ce vrea ea să comunice prin imagini, încerc să citesc în ele discursul, mereu înnoit cu fiecare volum ce configurează o carieră poetică. E cariera poetică a Ioanei Diaconescu, cea care, înainte de critică, a fost apreciată de un alt excepţional poet, Emil Botta, autorul Întunecatului April, care îi şi dedică o poezie.
Poezia ei, acum citită, are cîteva motive dominante care o particularizează şi despre asta vreau să scriu. Este o poezie a emoţiei care îşi domină ideile. Printr-o magie verbală specifică, poeziile propun deschiderea unui univers alternativ, impalpabil, în care poeta transgresează satisfăcîndu-şi nişte nostalgii.[…]Regresiunea sentimentală într-un Ev Mediu, simbolic conturat, reface nostalgic o lume a cavalerilor vînători de şoimi, nu cu şoimi, locuind castele crenelate. Poezia apare ca un etern remember a ceva pierdut şi evocat cu elan poetic creator, orientat doar pe anumite semne ale acelui timp.
Din poezia Ioanei Diaconescu se desprinde o personală angelologie care o concurează poetic pe cea a lui Andrei Pleşu. Din fiinţa himerică reprezentată bogat în pictură, poeta reţine doar argintiul transparent şi aripile ce pe ea o înfîăşoară protector, cel mai adesea, pentru ca, în cele din urmă să se confunde cu angelicul. Versurile curg cu limpezimea retrăirii făcînd diferenţa polară între atunci şi acum, încît merită recitite ca pe un semnificativ Remember.[…] Divinitatea poetei Ioana Diaconescu, o emotivă prin excelenţă, este poezia, în înţelesul ei de astăzi al termenului ce comportă o altă teorie decît normele versului clasic.”- Elvira Sorohan
Ioana Diaconescu este poetă, traducătoare, cercetătoare de istorie recentă, jurnalistă. Până în 1993 redactor la Uniunea Scriitorilor, realizator la Radio România până în 2006 cu emisiunile Poezie româneasca şi Curs întreg de poezie românească, din 2001 consilier şi cercetător acreditat la Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Opera poetică: Furăm trandafiri, Bucureşti, Editura pentru Literatură 1967; Jumătate zeu, Bucureşti, Editura Eminescu 1970; Adagio, Bucureşti, Editura Eminescu 1973; Taina, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1976; Amiaza, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978; Ceaţa, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978; Poetica, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981; Vârtejul şi lumea, Bucureşti, Editura cartea Românească 1982; Amintiri neverosimile, Bucureşti, Editura Albatros, 1983; Dumnealui, destinul, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984; Uranus, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985; Herb, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987; Poemul cu părul alb, Editura Albatros, Bucureşti, 1994; Corp în cădere, Bucureşti, Editura Eminescu, colecţia Amfion, 1999; Arcadia, Bucureşti, Editura Eminescu, colecţia Amfion,1999; Caiet căzut pe mere, Editura Eminescu, colecţia Amfion, 2001; Tratat de amintiri neverosimile(colecţia Poeţi români contemporani,ediţie antologică) , Bucureşti, 2000.
Ediţii critice: Emil Botta, Scrieri, I-II, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, 1980.
Traduceri: Jovan Strezovski, Tărâmul de la miazăzi, Cluj Napoca,Editura Dacia, 1979; Raul Gomez Garcia, Poeme, Iaşi, Editura Junimea, 1980 (în colaborare); Ana Kalandadze, Duhul albastru, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1983 (în colaborare); Constantin Stoiciu, Despre farmecul levantin, Bucureşti, Fundaţia Culturală Română 1995; Stephan Mallarme, Divagaţii. Igitur. O lovitură de zaruri, Bucureşti,1997, Editura DU Style, 1997; Henric al VI lea – partea I, în volumul VI – William Shakespeare (noua ediţie/ integrala “Shakespeare pentru mileniul trei”) – Bucureşti, Editura Tracus Arte în colaborare cu Institutul Cultural Român, 2013
Cărţi pentru copii: Poveşti mai mari pentru copii mai mici, proză, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1996; Poveste cu un vampir şi două pisici, povesti, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 2001; Roni cel viteaz şi prinţesa cu ghete, poveşti, Editura Vivaldi, Bucureşti 2004.
Cărţi de istorie recentă: Scriitori în arhivele CNSAS, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2012
Monografii muzicale: Vasile Moldoveanu, un tenor român pe patru continente. Pasiune şi credinţă, Editura Muzicală, Bucureşti,2012
Premii – diplome si medalii (selectiv): Premiul Perpessicius pentru ediţia critică Scrieri vol.I şi II de Emil Botta (Ed.Minerva 1981); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucureşti în 1996 şi respectiv în 2001 pentru volumele de poveşti pentru copii “Poveşti mai mari pentru copii mai mici” şi “Poveste cu un vampir şi două pisici”; Diploma şi Medalia Academiei Carpatica – Premiul Femina Diana, Premiul pentru creaţia poetică excepţională, 1997; Nominalizată pentru Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, secţiunea poezie, pentru volumul de versuri Arcadia, Bucureşti 1999; Nominalizată pentru Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul “Roni cel viteaz şi prinţesa cu ghete”, Bucureşti 2004; Premiul pentru Poezie al revistei Convorbiri literare, Iaşi 2012.
