Una dintre cele mai semnificative opere brâncușiene și probabil cea mai importantă sculptură a artistului aflată încă pe teritoriul românesc, ʺCumințenia Pămânutuluiʺ, parte a unei colecții bucureștene private, a fost pusă în vânzare, făcând obiectul mai multor oferte de achiziție, unele aparținând unor colecționari români, altele provenind de la colecționari și instituții cultural internaționale. Întrucât capodopera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului cultural național, Casa Artmark, în calitate de mandatar al proprietarilor, a debutat în 3 septembrie 2013 procedura de înștiintare a Ministerului Culturii în vederea exercițiului preemțiunii, conform obligației reglementate de legea patrimoniului național. Notificarea statului roman de către Casa Artmark cu privire la punerea în vânzare a sculpturii de Brâncuși, drept răspuns la ofertele existente în piața internă și în cea internațională, oferă acestuia ocazia de a păstra și muzealiza importanta capodoperă de Brâncuși. ʺCumințenia Pămânutuluiʺ este evaluată la suma de 20 milioane de euro. Cea mai important tranzacție recentă a unei opere de Brâncuși este adjudecarea, în 2009, de către Casa Christie’s din Paris a sculpturii în lemn Madame L.R. pentru prețul de 26 de milioane de euro (fără comisioane și taxe incluse). Ultima vânzare a unui Brâncuși, petrecută tot la Casa Christie’s, de data aceasta la New York, în iunie 2014, s-a soldat cu 5,4 milioane de euro pentru un simplu studio în gips al viitoarei capodopere “Sărutul”.
Realizată în 1907, ʺCumințenia Pâmântuluiʺ, alături de opera precum ʺSărutulʺ și ʺRugăciuneaʺ, marchează cea mai apreciată perioadă de creație a artistului, în care acesta formula noi sensuri filozofice cu valoare universală, turnate în expresii formale de noutate absolută. Reamintim episodul anecdotic, grăitor pentru șocul visual pe care opera brâncușiană îl provoca la începutul secolului, în care care sculpturile sale au fost vămuite la intrarea în SUA, cu ocazia participării în 1913 la Armory Show, la valoarea metalului, drept obiecte de tinichigerie, vama SUA refuzând calificarea acestora drept obiecte de artă.
ʺCumințenia Pământuluiʺ este o operă cu un trecut încărcat, cumpărată în 1911 de inginerul și iubitorul de artă Gheorghe Romașcu chiar de la artist, confiscată abuziv în 1957 de conducerea comunistă a Muzeului de Artă și retrocedată după 51 de ani și un process îndelungat și tracasant al familiei colecționarului cu actualul Muzeu Național de Artă al României.
Gheorghe Romaşcu a cumpărat, în 1911, lucrarea de la Brâncuşi, după ce artistul o prezentase, în 1910, la expoziţia de la Tinerimea Artistică. Comuniştii au confiscat „Cuminţenia Pământului” în anul 1957, susţinând că în locuinţa lui Gheorghe Romaşcu nu sunt condiţiile necesare de conservare şi că opera s-ar putea deteriora. În anul 1957, Miliţia l-a ameninţat şi obligat pe Gheorghe Romaşcu să le predea sculptura, invocând faptul că aceasta fusese furată dintr-un cimitir din Buzău. Bătrân şi bolnav, Romaşcu a cedat presiunilor şi Cuminţenia a trecut în patrimoniul Muzeului de Artă al României. Timp de 47 de ani statuia a fost păstrată în cele mai bune condiţii de familia Romaşcu. Ajunsă la Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), sculptura s-a “bucurat” de atâta atenţie şi de “condiţiile necesare de conservare” încât a ajuns să fie crăpată.Fisura s-a petrecut la prima ieşire din ţară a ei, în anii ’60, motiv pentru care i s-a făcut un soclu. Statuia a fost restaurată înainte de anii ’70. La cutremurul din 1977 a fost iarăşi fisurată şi restaurată ulterior.
Aflăm, din cercetările făcute de reputatul brâncuşolog Barbu Brezianu şi de către P.Rezeanu, că în 1911, inginerul de poduri şi şosele Gheorghe Romaşcu cumpăra cu 1500 de lei statuia din calcar crinoidal “Cuminţenia pământului”, după ce Constantin Brâncuşi a prezentat-o la “Tinerimea Artistică”. După închiderea expoziţiei, se bănuieşte că lucrarea a rămas în custodia pictoriţei Cecilia Cuţescu-Storck, cu care Brâncuşi era în relaţii de amiciţie. De aici, conform unei scrisori de la Brâncuşi către pictorul Gheorghe Petraşcu, inginerul Romaşcu “ridică” lucrarea. Iată conţinutul scrisorii lui Brâncuşi: “Mult iubite Camarad / De cumva răspunsul meu nu e prea târziu, te rog dispune să vie banii şi prietenul Romaşcu să ia în stăpânire Cuminţenia pământului. Mai spune-i că mi-e drag s-o ştiu la el şi dă-i salutări prieteneşti. / C.Brâncuşi, 54, rue de Montparnasse / Cred că scrisoarea asta e de ajuns ca să poţi lua piatra de la doamna Storck. C. Brâncuşi”. De la Gheorghe Romaşcu aflăm cum Brâncuşi i-a spus că a cioplit Cuminţenia dintr-un bloc de piatră luat din catacombele Parisului. La 103 de ani, inginerul de poduri îşi aducea aminte despre Brâncuşi: “L-am cunoscut. Am fost prieten la cataramă”.
Gheorghe Romaşcu a trăit între 1873 şi 1977. A proiectat actuala clădire a Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti (fostă Şcoală de Jandarmi) şi a condus antrepriza pentru Primăria sectorul 1.Era văr cu Jean Bart (Eugen Botez), cel care a dat literaturii române romanul “Europolis” şi “Jurnal de bord”. .
