În ziarul „Jurnal de Chişinău” a apărut o ştire ce a zdruncinat iar, prin violenţa ei, comunitatea scriitorilor din România. În timpul zilei de ieri, 30 iunie 2010, “scriitorul şi ieromonahul Savatie Baştovoi, un fotograf moldovean şi un cetăţean român, au fost reţinuţi de către forţele separatiste transnistrene”.
Cunoscutul scriitor Savatie Baştovoi era împreună cu un fotograf din Republica Moldova şi cu un cetăţean român, iar arestarea s-a produs în timp ce aceştia se deplasau cu maşina la mănăstirea „Noul Neamţ” de la Chiţcani. Deocamdată nu se cunoaşte identitatea însoţitorilor lui Savatie Baştovoi.
Scriitorul a fost reţinut pentru unele diafilme şi un aparat de fotografiat care au fost depistate al ei în maşină. La faţa locului s-au deplasat ofiţerii MGB-ului transnistrean. “
Ieromonahul Savatie, pe numele său de mirean Ştefan Baştovoi, s-a născut în 1976 la Chişinău, în familia unui profesor de filozofie, propagandist al ateismului ştiinţific.
Până la călugărie a fost ancorat în concepţiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi. Când era în clasa a XII-a a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul „Un diazepam pentru Dumnezeu”, care l-a consacrat ca poet. Ulterior a obţinut premiul revistelor: Convorbiri Literare, Timpul, Dacia Literară. Este menţionat în „O istorie deschisă a istoriei literaturii din Basarabia” de Mihai Cimpoi şi în „Postmodernismul românesc” de Mircea Cărtărescu ca şi în alte volume de critică si istorie literară. În anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universitătii de Vest din Timişoara, pe care a abandonat-o. Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În 1999 a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah.
Dintre volumele publicate de Savatie Baştovoi, menţionăm: Poezie: “Elefantul promis” (1996), “Cartea Rãzboiului” (1997), “Peştele pescar – o poveste” (1998). Roman: “Iepurii nu mor” – pentru copiii sovietici care au crescut mari, scris până la convertire dar publicat în 2002 şi reeditat în 2007. După convertire: “Ortodoxia pentru postmodernişti în întrebări şi răspunsuri” (împreună cu Nicolae Balotă, diaconul moscovit Andrei Kuraev, Dumitru Crudu – 2000); “Idol sau icoană?” (2000); “Între Freud şi Hristos” (2001); “În căutarea aproapelui pierdut” (2002); “O pogorâre la iad, despre perversiune şi alte păcate în general” (2002); “Puterea duhovnicească a deznădejdii” (2005); “A iubi înseamnă a ierta” (2006).
