Dl.Nicolae Manolescu reproşează Internetului că nu are “spirit critic”. Nu-l bănuiesc pe distinsul profesor şi critic literar că face o confuzie regretabilă între mediu, mijloc, suport şi conţinut. Spaima că reţeaua web este o ameninţare la adresa culturii, a literaturii, a spiritualităţii şi chiar a umanităţii e una, însă, de actualitate pentru foarte mulţi intelectuali care nu exersează mijlocul numit Internet. Cum sunt din fire optimist, cred că noile tehnologii ale informaţiei şi ale comunicării vor face actul lecturii din ce în ce mai democratic, oferindu-ne, într-o mare de informaţii şi între miliarde de acte de divertisment, şi produse culturale de calitate. Cartea ca obiect de hârtie care provoacă sinestezii nu va dispărea şi va fi, pentru cei iniţiaţi, o altă formă de rezistenţă în post-posmodernitate sau post-istorie. Lectura va avea un tot mai pronunţat caracter utilitar şi info-educaţional, iar cartea de valoare estetică va interesa doar pe cei care vor găsi în gimnastica limbajului şi a gândirii şi în construcţiile ficţionale temeiuri pentru devenire şi pentru un altfel de a fi. Aşa cum poezia şi umanitatea noastră nu vor dispărea din cauza tehnologiilor, nici cartea pe suportul de hârtie nu va urma profeţitul sfârşit!
Nu poţi să-i dai unui suport (chiar fiind el virtual ori electronic!) mai mult decât el duce şi reprezenta. Să acreditezi ideea că tot ce e mai lipsit de gust, de reper moral sau de spirit critic e provocat şi alimentat de un suport mi se pare o eroare de gândire categorială. Spiritul critic nu e dependent de suport şi el este generat doar de un conţinut. A afirma că reţeaua web nu are conţinuturi substanţiale cultural şi, mai cu seamă, cu spirit critic este la fel cum ai spune că în revistele culturale pe hârtie apar numai conţinuturi desăvârşite şi, mai cu seamă, cu spirit critic. Impostura, chiar şi cea academică, şi prostul gust nu îşi aleg mediul şi suportul! Şi, în general, formele răului sunt create, mai întâi, prin gândiri şi conţinuturi şi, mai apoi, difuzate.
Închei cu o formulă buddhistă pe care am mai citat-o ori de câte ori am scris sau am vorbit despre relaţia noastră cu un mijloc (fie că el este denumit internet, telecomandă, reţea sau carte de credit): nici abuz, nici refuz!
Dan Mircea CIPARIU
