Numărul din aprilie al revistei bilingve „Orizonturi culturale italo-române” a apărut de curând. Afrodita Carmen Cionchin, directorul revistei, a trimis o prezentare pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro. Revista este accesibilă la adresele www.orizonturiculturale.ro şi www.orizzonticulturali.it.
Ediţia română se deschide cu ultima realizare a lui Paolo Sorrentino, „La grande bellezza”, care a dat lovitura pe piaţa internaţională a premiilor cinematografice: Oscarul pentru cel mai bun film străin, Golden Globe, BAFTA, patru European Film Awards, cinci Nastri d’Argento şi zeci de alte nominalizări. Pelicula reflectă mâna sigură a maestrului, în decupajul imaginilor crepusculare, onirice, halucinante, sau în coloana sonoră rafinată a fragmentelor de cor ecleziastic, corcite cu refrene rock. Facem cunoştinţă cu o Romă a vieţii nocturne, scufundată în plictiseală şi mondenitate blazată. O recenzie de Laszlo Alexandru.
Urmează un interesant articol care porneşte de la întrebarea: Se poate stabili un preţ al culturii? Cât valorează Caravaggio, Dante sau Petrarca? Ca să nu mai vorbim de celelalte produse ale creativităţii italiene. Fundaţia Symbola împreună cu UnionCamere a calculat suma acumulată în urma vizitării muzeelor, monumentelor, siturilor arheologice. Rezultatul: 214,2 miliarde de euro. 15,3% din PIB-ul Italiei, un adevărat tezaur în vreme de criză. Dar vorbind cu reprezentanţii asociaţiei Federculture aflăm că este vorba mai degrabă de un potenţial neluat în serios: lipseşte o politică de dezvoltare culturală. O prezentare de Raluca Niţă.
Parafrazând unul din titlurile de succes ale lui Claudio Magris, şi anume „Microcosmosuri”, propunem apoi un itinerar cultural în Bisiacaria, un teritoriu al provinciei Gorizia, situat între Carso şi Marea Adriatică, delimitat la est şi la vest de râurile Timavo şi Isonzo. Este un teritoriu cu un total de circa 60.000 de locuitori. În această zonă se vorbeşte un dialect venet antic, dialectul bisiàc al cărui nume are origini contestate şi acum: potrivit unei ipoteze mai credibile ar proveni din slavul bezjak „fugar, exilat”.
În continuare, povestea lui Antonio Barani, nume marcant al marii industrii hoteliere italiene – proprietar al grupului Select Hotels Collection cu legendarul Grand Hotel din Rimini – care a construit la Cluj-Napoca cel mai mare şi luxos hotel al Transilvaniei, de cinci stele: Grand Hotel Italia. Un reportaj de Giovanni Ruggeri tradus de Cerasela Barbone.
Prin preţioasa colaborare a regizorului Victor Popa, îl evocăm apoi, printr-un material video realizat la Timişoara în 1994, pe Ioan Alexandru, cunoscut poet, publicist, eseist, traducător şi, după 1990, om politic, care ne vorbeşte despre credinţă şi criza spirituală.
Onofrio Cerbone, fost lector de italiană la Universitatea di Iaşi în anii ’70, povesteşte experienţa umană şi profesională pe care a avut-o în România epocii comuniste.
În cadrul rubricii „Umberto Saba traduceri”, publicăm alte trei proze din ciclul „Şapte nuvele” (1912-1913): „Numerele de loto”, „Găina” şi „Cum am fost expulzat din Muntenegru”, în traducerea italienistei Doina Condrea Derer.
Anca-Domnica Ilea evocă una din figurile originale ale ştiinţelor naturii din Italia. Este vorba despre Lazzaro Spallanzani (1729-1799), considerat „părintele ştiinţific” al fecundării artificiale şi, de asemenea, unul din întemeietorii biologiei experimentale. Renumele său a căpătat în epocă dimensiuni europene. În 1768, a acceptat invitația împărătesei Austriei, Maria Theresia, de a ocupa catedra de Istorie Naturală de la Universitatea din Pavia. Aici va înființa, în 1771, un Muzeu de Istorie Naturală care se va bucura de o recunoaştere internaţională.
În cadrul proiectelor de baze de date pe care le-am creat pentru a oferi un instrument operativ centralizat on-line inexistent în prezent, semnalăm o nouă secţiune a primului database, „Scriitori români în italiană”, cuprinzând „Scriitorii români italofoni (Scriitori migranţi)”, cei care locuiesc în Italia, scriind şi publicându-şi operele în limba italiană. Se pot remarca prozatorii Ingrid Beatrice Coman, Irina Ţurcanu, Mircea Mihai Butcovan şi Valerica Mocănaşu, fiecare dintre ei cu mai multe volume la activ. Poezia este, la rândul ei, reprezentată de autori precum Viorel Boldiş şi Victoria Dragone.
Ediţia italiană prezintă recentul volum „Tempo e destino nel pensiero di E.M. Cioran” (Aracne, 2014), de Renzo Rubinelli, respectiv un fragment italian inedit din romanul „Așteptând ceasul de apoi” (Humanitas 2010) de Dinu Pillat, cu o prezentare şi traducere de Mauro Barindi.
În continuare, o pagină dedicată lui Octavian Paler, în traducerea Alinei Breje, şi o recenzie la volumul „Dalla Romania senza amore” (Robin Edizioni, 2009) al scriitoarei Anca Martinas, stabilită la Roma din 2004 şi redactor la secţiunea română a Radio Vatican.
Propunem apoi un grupaj de versuri de Valeriu Armeanu, traduse în italiană de Geo Vasile.
Urmează un vast studiu de Giovanni Rotiroti despre „Ismail şi Turnavitu” de Urmuz, originalul italian al articolului semnat de Onofrio Cerbone şi baza de date „Scrittori romeni in italiano” cu noua secţiune „Scrittori romeni italofoni (Scrittori migranti)”.
Afrodita Carmen Cionchin, director al revistei
