Editura Polirom a lansat de curând romanul „Omul de nicăieri„ (cu o traducere din engleză de Dan Sociu), Editura Polirom, BIBLIOTECA POLIROM.Proză XXI, finalist în anul 2002 al National Book Critics Circle Award din America.
Jozef Pronek, protagonistul fanteziilor din romanul „Omul de nicăieri”, rătăceşte prin Chicagoul anilor ’90. Este un tânăr bosniac care visa în liceu să atingă celebritatea cu trupa sa cântând cântece de Beatles, un specimen anacronic picat în toiul mişcărilor contraculturale ale vremii, un personaj cu o identitate dubioasă şi un trecut ce rămâne parţial învăluit în mister. Viaţa lui Pronek pare să se reconfigureze în fiecare nou capitol, din diversele perspective ce reconstruiesc personajul şi în contextele bizare în care se trezeşte blocat: în Kiev, în timpul unei lovituri de stat de după prăbuşirea Uniunii Sovietice, dând mâna cu preşedintele George Bush, cu care are un schimb ridicol de replici; sau militând timorat pentru Greenpeace; sau facând pe detectivul particular. Cert este că reuşeşte mereu să stârnească interesul celor din jur, care îi atribuie automat amprenta alienantă şi exotică a refugiatului dintr-o ţară devastată de război. Privită prin ochii acestui emigrant mereu stingher şi nedumerit de reacţiile celor din jur, lumea se învăluie într-un aer de stranietate ce luminează fiecare detaliu mărunt din noi unghiuri.
„Un virtuoz al limbajului, stilisticii şi observaţiei sociale, Aleksandar Hemon a scris un roman de un umor caustic şi cauterizant. Adolescentul balcanic angoasat şi chinuit de hormoni pe care l-a creat este profund uman, total irezistibil şi adesea haios, în acelaşi timp produsul unei culturi aparte şi om universal.” (San Francisco Chronicle)
„Unul dintre cei mai interesanţi antieroi de la Augie March încoace. Hemon nu este capabil să scrie nici măcar o propoziţie plicticoasă şi, ca urmare, literatura are numai de câştigat.” (The New York Times Book Review)
Aleksandar Hemon este scriitor şi jurnalist. Născut în Sarajevo, se mută definitiv în Statele Unite ale Americii în 1992, unde învaţă engleza ca adult, scrie în engleză şi cunoaşte succesul. Deşi nu a publicat multe cărţi, toate au fost întâmpinate elogios de critica literară: Dilema lui Bruno: povestiri (2000), Omul de nicăieri (2002), Proiectul Lazarus (2008) şi Dragostea şi piedicile (2009).
