SAMFEST JAZZ 2010, ediţia a VI-a

În perioada 23-26 iunie 2010, de la ora 19:00 a fiecărei zi, la Filarmonica “Dinu Lipatti” din Satu Mare va avea loc SAMFEST JAZZ 2010, ediţia a VI-a. Artiştii invitaţi la acest regal al jazzului, din România şi din străinătate, sunt: Tomasz Stanko Quintet (Polonia, Danemarca, Finlanda), Mike Godoroja & Blue Spirit, In JazzTenso, Bega Blues Band, Special Providence (Ungaria), Jazz Friends, Sorin Romanescu, Snako Dixie Jazz Band, Macro World, Skopje Connection (Macedonia, Italia), Lars Danielsson Trio (Suedia, Grecia, Marea Britanie). Florian Lungu va prezenta această ediţie a Festivalului Internaţional Samfest Jazz.

Evenimentul este susţinut de Primăria Municipiului Satu Mare, Consiliul Local Satu Mare şi Centrul Cultural “G.M. Zamfirescu”. AgentiadeCarte.ro este partenerul media al acestui eveniment.

Florian Lungu spunea despre această ediţie a Samfest Jazz: “Ce este jazz-ul dacă nu orbitoarea explozie a clipei de inspiraţie, smulsă nesfârşitului clipelor? Dacă nu spontaneitatea îndelung, epuizant premeditată în ore şi ore de studiu? Dacă nu dăruirea necondiţionată, exclusivă, totală a muzicianului pe altarul ad hoc şi up to date al dragostei pentru publicul căruia îi este hărăzită improvizaţia? Altfel spus, cordonul ombilical care conectează spiritul şi sufletul creatorului-interpret de jazz la sufletul, la spiritul fan-ului? Căci „dacă jazz-ul viaţă nu este, atunci nimic nu este!”

Programul complet poate fi urmărit la pagina web: http://www.samfest.ro/2010/06/samfest-jazz-2010/

Componenţa trupelor de jazz ce vor performa în perioada 23-26 iunie 2010 la Satu Mare, însoţite de prezentarea lui Florian Lungu:

Jazz Friends (Timişoara, Arad)

Toni Kuhn – clape

Dinu Simon – tobe

Lucian Nagy – saxofon

Victor Miclăuş – bass

Dan Alex Mitrofan – chitară

“Trei generaţii de interpreţi de jazz şi-au dat mâna ca prieteni, ca artişti animaţi de idealuri comune, fideli aceluiaşi limbaj al dăruirii de sine, al seriozităţii, al respectului faţă de public. Locul întâlnirii – Timişoara, mai precis Universitatea „Tibiscus” de care au fost legaţi trei dintre cei cinci instrumentişti, un profesor şi doi foşti studenţi. Dar să-i evaluăm pe rând.

„Decanul de vârstă”, ghitaristul şi claviaturistul Toni Kühn reprezintă un nume de referinţă al jazz-ului bănăţean, nu doar ca interpret ci şi ca un gânditor muzical, dar în acelaşi timp un om de o mare nobleţe sufletească, oricând gata să ajute cu un gând bun şi un sfat înţelept.

Arădean de origine dar actualmente fiind stabilit în municipiul Satu Mare, bateristul Dinu Simon s-a impus printre ritmicienii cei mai serioşi, mai capabili, mai versatili, fiind preferaţi de muzicienii noştri cu majusculă – precum Garbis Dedeian, de pildă – dar şi de profesorii americani care au funcţionat pe meleagurile noastre – Eldad Tarmu, Tom Smith etc.

Printre cei mai dotaţi reprezentanţi ai tinerei generaţii, saxofonistul Lucian Nagy (un practician deosebit de studios, dornic de afirmare) şi ghitaristul Dan Alex Mitrofan (talent autentic, improvizator inspirat) aparţin contingentului de studenţi care au absolvit anul trecut Facultatea de muzică „Richard Oschanitzky” a Universităţii „Tibiscus”, impunându-se drept certitudini care au confirmat speranţele de acum câţiva ani.

Iar bass-istul Victor Miclăuş, şi el la un moment dat student (nu însă şi absolvent) al amintitei facultăţi, poate fi estimat drept acel autodidact capabil să răspundă unor solicitări stilistice diverse – jazz, rock, funk, blues –, de aceea fiind căutat de multe formaţii care vor să mizeze pe profesionişti.

Aceştia sunt Prietenii Jazz-ului şi deopotrivă prietenii dumneavoastră, de la care aşteptaţi cu toţii realizări muzicale pe măsură, dublate de entuziasmul… mediei de vîrstă al quintetului.”

Snako Dixie Jazz Band (Sibiu)

Remus Toader – Trompetă,voce

Ioan Teofilat –  Tubă fa

Dan Oswald  –  Banjou,voce

Nelu Petcu  –  Trombon, voce – leader-ul formaţiei

“Înfiinţată în septembrie 2002 şi preluând în denominaţia sa abrevierea numelui Vasile Snacoveanu, regretatul trompetist de contribuţia căruia s-au legat momentele de început ale activităţii, formaţia „Snako Dixie Jazz Band” a susţinut o serie de concerte în locaţii diferite, dar pentru notorietatea grupului importante au fost evoluţiile la ediţia 2003 a Festivalului Internaţional de Jazz de la Sibiu (în formulă de octet), apoi la ediţia 2004 a aceleiaşi manifestări, precum şi, tot în 2004, pe scena Festivalului Ţărilor Dunărene din oraşul german Ulm. De amintit că liderul grupului, interpretul la trombon Nelu Petcu a făcut parte cu decenii în urmă din faimosul combo sibian „Erik Maniak Dixieland”.

Pe lângă prezenţele de succes la Festivalul de Blues de la Sighişoara, ediţia 2006 şi la Festivalul Internaţional Studenţesc de Jazz de la Tîrgu Mureş (26 – 30 aprilie 2010, în formulă de quartet), se cuvin menţionate câteva apariţii pe micul ecran, recitalurile în aer liber, participările la spectacole festive, recepţii, prezenţele în cluburi. Extrem de comunicativi, dinamici, alerţi, componenţii grupului „Snako Dixie Jazz Band” cuceresc publicul prin rapelul la programe de recital accesibile, pline de vervă, trei dintre cei patru instrumentişti afirmîndu-se totodată drept vocalişti. Astfel, ei includ în repertoriul propriu teme cunoscute din jazz-ul tradiţional – „Ja Da”, „When You’re Smiling”, „The Sheik Of Araby”, „Beale Street Blues”, „When The Saints Go Marchin’ In” –, din jazz-ul  clasic – „It Don’t Mean A Thing”, „Satin Doll” – dar şi insolite „medleys” imaginate de ei, inspirate din discografia pop autohtonă şi internaţională, ori prelucrări după cîntece din folclorul românesc.

Iată şi formula de componenţă pe care grupul o aliniază pe scena sătmăreană: Remus Toader – trompetă, vocal, Ioan Teofilat – tuba, Dan Oswald – banjo, vocal, Nelu Petcu – trombon, vocal, conducere muzicală.”

Tomasz Stanko Quintet (Polonia, Danemarca, Finlanda)

Tomasz Stańko – trompetă

Alexi Tuomarila – pian

Jakob Bro – chitară

Anders Christensen – bass

Olavi Louhivuori – tobe

“Trompetist şi compozitor polonez de renume internaţional, Tomasz Stańko a văzut lumina zilei în localitatea Rzeszlow la 11 iulie 1942, ca fiu al unui muzician. Copil fiind a luat lecţii de vioară şi de pian, apoi din 1959 a studiat trompeta la Şcoala de Muzică din Cracovia. În 1962 Tomasz Stańko a alcătuit împreună cu apreciatul pianist compatriot Adam Makowicz Quartetul „Jazz Darlings” care a fost premiat în anul următor la un concurs al formaţiilor, trompetistul obţinând la rându-i Premiul pentru cel mai bun instrumentist. În continuare, a conlucrat cu pianistul şi compozitorul Krzysztof Komeda într-un quintet ce îi cuprindea pe alţi doi instrumentişti polonezi de referinţă, saxofonistul violonist Michal Urbaniak şi saxofonistul Zbigniew Namyslowski, grup cu care s-a produs în Europa de est şi în Scandinavia. Între 1965 şi 1969, Tomasz Stańko a colaborat cu un pianist deopotrivă remarcabil, Andrzej Trzaskowski. Cu începere din 1969 a făcut parte din Big band-ul Radiodifuziunii Poloneze.

Primul disc care l-a avut ca lider pe Tomasz Stańko a apărut în 1970, trompetistul fiind însoţit în demersul său de Zbigniew Seifert – saxofon alto, Janusz Muniak – saxofon tenor, Bronislaw Suchanek – bass, Janusz Stefanski – baterie. În acelaşi an a întreprins un turneu prin Germania în cadrul ansamblului „Globe Unity Orchestra” coordonat de Alexander von Schlippenbach. În anul următor, îl aflăm pe instrumentistul care se afirmase deja ca un artist de marcă, în „European Free Jazz Orchestra” din care mai făceau parte trompetistul american Don Cherry, germanii Albert Mangelsdorff – trombon şi Gerd Dudek – saxofon. În 1973, Tomasz Stańko a desfiinţat propriul quintet, preferînd o serie de întîlniri/experienţe cu Tomasz Szukalski, Peter Warren, Stu Martin, Edward Vesala şi mai ales cu pianistul Adam Makowicz cu care a format duo-ul „Stańko – Makowicz Unit” aplaudat pe multe scene europene. Din 1975, trompetistul a înregistrat pentru cunoscuta casă müncheneză de discuri ECM. Apreciat la justa valoare, muzicianul a fost preferat de jazzmen de înaltă clasă, între care George Adams, Lester Bowie, Jack DeJohnette, Jan Garbarek, Eddie Gomez, Dave Holland, Joachim Kühn, Gary Peacock, John Surman, Jean–François Jenny– Clark, Charlie Mariano – ca să nu-i cităm decât pe cei mai importanţi. În 1984 a făcut parte din „Orchestra Of Two Continents” reunită sub conducerea pianistului de culoare Cecil Taylor. La finele anilor ’80, Tomasz Stańko a format un nou quartet bazat pe o instrumentaţie electrică, cel denumit de altfel „Tomasz Stańko Freelactronic”. Promotor convins al conceptului „free” în jazz, tehnician virtuoz al instrumentului său în toate registrele, cultivator al unei sonorităţi dense, nervoase, uneori lirică, alteori plină de forţă, muzician deschis spre tot felul de experienţe, Tomasz Stańko rămîne pe drept cuvînd considerat un exponent de prim rang al jazz-ului european.

De menţionat colaborarea trompetistului polonez în 1993 cu pianistul nostru Mircea Tiberian în context festivalier bucureştean, ca şi conlucrările în studioul discografic cu saxofonistul Nicolas Simion – în albumele „Chiacona For Chet” (1991), „Dinner For Don Carlos” (1993), „Viaggio Imaginario” (1999).

Iată distribuţia rolurilor interpretative propusă de liderul polonez melomanilor de jazz din Satu Mare: Tomasz Stańko – trompetă, conducere muzicală; Alexi Tuomarila – pian; Jakob Bro – ghitară; Anders Christensen – bass; Olavi Louhivuori – baterie.”

Lars Danielsson Trio (Suedia, Grecia, Marea Britanie)

Lars Danielsson – Bass Cello

John Parricelli – chitară

Stavros Lantsias – Piano Drums

“Pe drept cuvânt estimat drept unul dintre cei mai buni bass-işti de jazz din Suedia, Lars Danielsson (născut în 1958) stăpâneşte deopotrivă contrabass-ul, bass-ul electric, violoncelul.

Ascultându-l, îl putem defini ca pe un liric dar şi ca pe un temperamental, ca un admirabil solist dar şi ca un extraordinar acompaniator, fiindcă este genul de interpret creator care ştie să dea pieselor substanţă şi culoare. Afirmaţii legitimate de faptul că Lars Danielsson a fost preferat ca sideman al unor jazzmen de talia saxofonistului Rick Margitza, a vocalistei Caecilie Norby, a ghitaristului John Abercrombie, a trompetistului Kenny Wheeler, a percuţionistului Trilok Gurtu. Sunt totodată argumente pentru prezenţa bass-istului în „Lars Jansson Trio”, ca şi în „Hans Ulrik’s Jazzpar 99 Combo” care îi cuprindea pe ghitaristul John Scofield şi pe bateristul Peter Erskine.

Ca sideman, Lars Danielsson a înregistrat zeci de albume iar ca lider, treisprezece discuri până în prezent, cele mai multe cu quartetul propriu. Lumea jazz-istică îi conferă recunoaşterea şi datorită acestui extraordinar quartet al său din care au făcut parte, pe lângă bass-istul bandlider, saxofonistul american Dave Liebman, compatrioţii Bobo Stenson – pian şi Jon Christensen – baterie, coechipieri cu care a realizat de pildă, în 1994, admirabilul album „Far North”. Cât priveşte mai recentul CD „Pasodoble” (2007), înregistrat în duo cu pianistul polonez Leszek Mozdzer (tandem aplaudat la Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, ediţia 2008), un cronicar consemna: „După ce asculţi discul, poţi afirma că jazz-ul este arta subtilităţii, a minimalismului, a introspecţiei şi a exploziei. Este capodoperă”.

Lars Danielsson s-a afirmat şi în calitate de compozitor şi de dirijor de orchestră simfonică.

La Satu Mare, bass-istul violoncelist protagonist va urca pe podiumul festivalier cu o formulă de trio, care îi include pe ghitaristul britanic John Parricelli şi pe Stavros Lantsias – pianist şi baterist grec.”

Special Providence (Ungaria)

Cséry Zoltán – pian

Kertész Márton – chitară

Fehérvári Attila – bass

Markó Ádám – tobe

“Grupul din Ungaria astfel numit s-a întrupat din colaborarea a patru tineri studenţi de la Facultatea de Muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta şi cu contribuţia Studioului Muzical din Köbánya, ei fiind motivaţi în chip expres de dorinţa creării unui context sonor lipsit de bariere, o muzică melodioasă dar şi alertă, plină de energie.

În actuala perioadă, formaţia „Special Providence” a devenit un pilon remarcabil al jazz-rock-ului modern ungar; piesele lor se inspiră din fusion jazz, muzică spirituală, progresivă şi din aceea raportată la lumea sentimentelor. Grupul a fost invitat la diverse festivaluri şi concerte de club din ţara sa şi din străinătate. Astfel, a participat la primul „Jazz Showcase”, despre care publicaţia britanică Jazzwise a avut o părere excelentă. În aprilie 2007, la casa de discuri Hunnia Records le-a apărut primul album, intitulat „Space Cafe”. Muzicienii ungari au concertat împreună cu bass-istul american Jeff Andrews şi cu Etienne Mbappe (Franţa). În decembrie 2008 le-a apărut albumul „Labyrinth” care s-a bucurat de ecouri pozitive în presa maghiară şi în cea din străinătate. Grupul susţine în permanenţă concerte în Ungaria dar şi în ţările învecinate: Cehia, Slovacia sau România.

În noiembrie 2009 au participat la London Jazzfestival, una dintre manifestările de gen cele mai renumite de pe continentul nostru. Începând din ianuarie 2010, casa de discuri franceză Musea Records promovează albumele formaţiei Special Providence în cincispezece ţări ale lumii.

La Festivalul sătmărean, formula de componenţă a grupului îi include pe Markó Ádám – baterie, Fehérvári Attila – bass, Kertész Márton – ghitară, Cséry Zoltán – pian.”

Skopje Connection (Macedonia, Italia)

Luca Aquino (trompetă, flugelhorn)

Dzijan Emin (corn şi melodică)

Georgi Sareski (ghitară acustică)

“Apărut în februarie 2009 în inima Macedoniei, la Skopje, din iniţiativa lui Enrico Blumer, producător italian şi proprietar al unei case de discuri, The Skopje Connection este un trio alcătuit din muzicieni de excepţie, aparţinând unor etnii şi culturi muzicale diferite. Ne referim la Luca Aquino (trompetă, flugelhorn), o nouă stea ce se ridică pe scena jazz-ului italian, colaborator al unor instrumentişti americani de marcă, premiat în mai multe rânduri, la macedoneanul Dzijan Emin (corn şi melodică – un fel de muzicuţă cu claviatură), talentat  compozitor şi uimitor poli-instrumentist, nume înscris pe genericele multor albume, recompensat cu onorante premii, precum şi la cel mai tânăr membru al trio-ului, deasemenea macedonean, Georgi Sareski (ghitară acustică), instrumentist şi compozitor specializat în domeniul artei sonore contemporane, muzician educat la Berklee College Of Music, valoarea sa actuală fiind recunoscută prin atribuirea mai multor premii şi distincţii. Împreună, cei trei creează o nouă lume de trăiri, încărcată de emoţii puternice, cucerind prin muzicalitatea pură.

„Amam”, recentul album al celor de la „The Skopje Connection”, a fost lansat pe piaţă în aprilie 2009. A fost înregistrat în Skopje, Macedonia, la Cifte Amam, un hamam turcesc din secolul al XV-lea, situat în cartierul vechi al oraşului. Acest hamam se remarcă printr-o acustică deosebită şi o reverberaţie naturală incredibilă, atribute care conferă un ambient aparte celor treisprezece compoziţii şi improvizaţii de o expresivitate calmă dar în acelaşi timp de un tonus stenic, înscrise pe album. „Amam” este astfel, mai mult decât o simplă colaborare creativă între artiştii macedonieni şi italieni. Piesele relevă o afectivitate intensă, un sunet sofisticat, un interplay (interacţiune liberă a ideilor muzicale) întrutotul remarcabil şi o tentă onirică, iată doar câteva dintre caracteristicile menite să facă din acest album o experienţă unică a audiţiei, conţinând o muzică ce rezonează adânc cu spiritul uman. Spectacolul susţinut la cea de-a 28-a ediţe a Festivalui de Jazz de la Skopje a reprezentat promovarea „live” a CD-ului „Amam”.

Macro World (Satu Mare)

Csaba Cserey – tobe

Emil Gherasim – chitară

“Cunoscut melomanilor sătmăreni şi nu numai lor, percuţionistul Cserei Csaba este animat de decenii, de neastâmpărul fertil al neobosiţilor făcători de bine. Activ lucrător în cadrul Centrului Cultural „George Mihail Zamfirescu”, ba chiar găsind timp pentru a pune pe picioare o Pizzerie privată, Cserey Csaba – artist cu incontestabilă charisma – a nutrit dintotdeauna vocaţia de demiurg al ritmurilor. Şi-a procurat numai el ştie cum, mulţime de instrumente – desigur, o baterie completă, dar şi nenumărate percuţii, autohtone şi exotice. S-a pregătit mult, a studiat ritmurile şi metricile diferitelor popoare de pe mai multe continente, a apelat şi la o costumaţie sui generis, cât mai apropiată de cele originale, atunci când a imaginat o călătorie pe diversele meridiane ale ritmurilor! S-a alăturat entuziast tuturor celor ce l-au dorit aproape, ca stimulent ritmic – dar adevărata reuşită a formulelor de duo pe care le-a promovat prin ani, a fost şi rămâne conlucrarea cu pianistul constănţean Harry Tavitian, un tandem mult gustat de publicul din România şi din străinătate.

Iată de ce suntem curioşi să receptăm ce s-a mai pregătit să ne ofere de astă dată Cserey Csaba, însoţit acum în aventurile sale ritmice de ghitaristul Emil Gherasim.”

Mike Godoroja & Blues Spirit (Bucureşti)

MIKE IAN CHEPA –  bass

GODOROJA – voce

MARIAN “Mac” ACIOBANITEI – chitară acustică, chitară electrică, mandolină, dulcimer

VALI VATUIU  – baterie şi percuţie

MARIUS MIHALACHE – ţambal

„Inventat” în anul 1997 de Mihai Mike Godoroja (născut în Bucureşti la 5 ianuarie 1965) – binecunoscut realizator de emisiuni de televiziune în domeniile jazz, blues, rock,  producător de evenimente media şi de proiecte muzicale (de amintit în acest sens albumele trupei „Iris”), grupul „Mike Godoroja & The Blue Spirit” a reunit în componenţa sa interpreţi de calibru, precum ghitariştii Manuel Savu, Eugen Mihăescu, Adi Manoovici, bateriştii Ştefan Moisa şi Vali Vătuiu, bass-iştii Valentin Badea şi Cătălin Răsvan, claviaturistul Florentin Milcof. În anterioarele sale componenţe, formaţia a realizat patru albume – „Susie Q” (1998), „Cei mai frumoşi ani” (2000), „Spiritissme”(2001), „Capra vecinului” (2004) –, ca şi colaborări la două prestigioase ediţii discografice, „Romanian Tribute To Jimi Hendrix” (2006) şi „Cei ce vor fi” (Iris – 2007).

După un stagiu american petrecut ca producător peste ocean, Mike Godoroja a revenit în ţară în vara anului 2003, organizând cea de a patra formulă de componenţă a grupului. În urma participării cu succes la „Bibi Jazz & Blues Festival” de la Vama Veche, a fost cooptat Marcian Petrescu, interpret de recunoscută valoare la harmonica de gură (muzicuţă). Anul 2004 aduce cu sine schimbări de personal în formaţie, noua distribuţie a rolurilor interpretative fiind promovată ca atare într-o serie de concerte în Bucureşti şi în Arad, Oradea, Cluj, Zalău, Buzău, Iaşi, Huşi, Gura Humorului, Bistriţa, Galaţi, Lugoj, Deva, Piteşti, Alba Iulia, Timişoara, Cîmpina, Botoşani, Oneşti etc.. Odată cu apariţia albumului numit „Capra vecinului”, cu compoziţii originale în limba română, se configurează deja un concept de „blues fanariot”, inspirat din mentalitatea poporului român. Concept adoptat şi popularizat într-o serie de emisiuni Radio şi TV. Notăm prezenţele formaţiei  la Festivalurile „Rock In My Heart” (Sala Polivalentă din Bucureşti, sub egida postului MTV Romania), „Fragil – Costineşti 2005”, „Braşov Jazz & Blues”, spectacolele „Blues pentru tata”; menţionăm de asemenea includerea unor noi instrumentişti precum ghitariştii Florin Giuglea, Roxana Stroe, bateristul Marian Ionescu, violonista Cristina Chiselev, percuţionistul Marius Vintilă. În 2007, s-au derulat turnee şi concerte în ţară şi străinătate care au avut ca obiectiv integrarea conceptului „Blues Made In Romania”. În acelaşi an, Mike Godoroja a apărut pe dublul album „Poem Rock – Cei ce vor fi” alături de formaţia „Iris” iar grupul „Mike Godoroja & The Blue Spirit” a participat la amplul turneu „Filipissima” având-o ca protagonistă invitată pe notoria cântăreaţă de operă Felicia Filip.

Din 2009, grupul i-a aliniat în apariţiile scenice pe Yann Chepa – bass şi conducere muzicală, „Mac” Marian Aciobăniţei – ghitară acustică şi electrică, mandolină, dulcimer, Marius Vintilă – baterie, percuţie, claviaturi, înlocuit anul acesta de Vali Vătuiu, Mike Godoroja – solist vocal şi lider, lor alăturându-li-se Codrin Cârdu – grafică live. Este formula etalată în serialul de spectacole de la clubul bucureştean „Hard Rock Caffé” şi în emisiunile TVR „Unora le place”. De dată mai recentă, bucurându-se de un real succes pe scenele din Timişoara, Braşov, Satu Mare, Craiova, Cluj, Hunedoara, Vaslui, Vatra Dornei, Bacău etc., spectacolul „Balkanic Zeppelin” oferit de grup şi de oaspeţii săi, se doreşte o incitantă experienţă world-etno…

Amintiţii interpreţi, plus invitatul Marius Mihalache, virtuoz instrumentist la ţambal, vor fi oaspeţii „SamFest Jazz 2010”.

In JazzTenso (Satu Mare)
Percuţie: Cserey Csaba
Tobe: Szucs Jozsef
Chitară: Goth Mihai
Bass: Bogdan Georgescu
Sintetizatoare: Enyedi Zsolt
Pian+Synt: Simion Bărnuţiu

“Numită în realitate „In Extenso”, formaţia a adoptat doar temporar titulatura „In Jazztenso”, spre a se raporta la prezentul eveniment festivalier. Inclusiv formula de componenţă a fost modificată în acest scop, pe lângă membrii stabili fiind cooptat Enyedi Zsolt care activează în compartimentul muzicii progresive. El aduce cu sine culorile timbrale specifice sintetizatoarelor analoge din anii ’70 ai veacului trecut. Enyedi Zsolt este membru fondator al formaţiei clujene „Yesterdays” care, după cum se ştie, s-a specializat în genul rock-progresiv.

În echipa ce va evolua sub numele „In Jazztenso” la ediţia „SamFest Jazz 2010”, figurează cunoscutul percuţionist sătmărean Cserei Csaba, bateristul Szucs Jozsef, ghitaristul Goth Mihai, bass-istul Bogdan Georgescu, pianistul Simion Bărnuţiu şi instrumentistul inivitat Enyedi Zsolt la sintetizatoare. Aşa cum tinerii muzicieni înşişi au mărturisit, niciunul dintre ei nu este propriu zis un jazzman, dar din dragoste şi admiraţie pentru genul sonor în speţă, ei au pregătit special pentru acest prilej un program de piese ce pot fi asezonate fuziunii jazz rock. Rezultatul acestei abordări nu se va lăsa aşteptat: el va răsuna în chip semnificativ în recitalul de deschidere al Festivalului…”

Standards On Double Six& Luiza Zan (Bucureşti)

Sorin Romanescu – chitară

Alex Man – chitară

“Tandemul unor ghitarişti de ţinută se constituie drept formula optimă pentru o exprimare complexă şi completă în graiul sunetelor – prin aceasta înţelegându-se atribute ale melodicităţii, ale unui ambient armonic rafinat, ca şi o policromie de tente timbrale diverse, obţinute pe cale strict acustică dar şi cu auxiliare electronice. Duo-ul numit „Standards On Double Six” se referă explicit la cele 12 coarde disponibile ale ghitarelor mânuite de Sorin Romanescu şi Alex Man, ca şi la factura repertorială incluzând îndeosebi teme standard ale jazz-ului. Alăturarea vocalistei de excepţie care este Luiza Zan nu face decît să confere noi carate expresive unui atare trio sui generis!

În vârstă de 42 de ani (născut în capitală la 1 iunie 1968), Sorin Romanescu s-a format întru jazz sub îndrumarea lui Marius Popp dar a urmat şi cursurile Universităţii Naţionale de Muzică, studiind apoi filozofia. Estimat actualmente drept cel mai bun ghitarist român de jazz, Sorin Romanescu a conlucrat cu mulţi dintre muzicienii noştri de gen proeminenţi, pe scene ca şi în studiourile de înregistrări, anterior activând timp de aproape un an în Germania. L-am apreciat pe ghitarist într-o nouă fază a definirii sale ca improvizator, alături de Vlaicu Golcea în Gala „Academic Jazz”, în colaborările realizate cu grupurile „Aievea”, Trio-ul Maria Răducanu – Romanescu – Golcea, grupul „Jazz It Up”, Duo-ul Romanescu – Cristian Soleanu (cu un recital excelent oferit la Festivalul de Jazz „Richard Oschanitzky – Iaşi 2004” şi în aceeaşi perioadă, cu o foarte reuşită prezenţă la Stockholm, sub egida Institutului Cultural Român din Suedia). A manifestat totodată oportune preocupări pentru arta compoziţiei, inclusiv configurată prin mijlocirea computerului; în acest sens se cuvin amintite drept rezultante ale spiritului său creator muzica originală pentru filmul documentar „Război pe calea undelor” (povestea postului „Europa Liberă”) al regizorului Alexandru Solomon, muzica pentru mai multe spectacole de balet semnate de tinerii şi talentaţii coregrafi Vava Ştefănescu, Eduard Gabia, Florin Fieroiu, Mihai Mihalcea, ca şi muzica pentru numeroase reclame audio realizate în studioul propriu. Totodată Sorin Romanescu este promotorul unor ghitare manufacturate, de diferite tipuri constructive (ca artist „Moffa” după numele unui notoriu lutier din Palermo).

Cât îl priveşte pe ghitaristul Alex Man din Târgu Mureş (născut la 23 august 1969) unul dintre puţinii interpreţi şi creatori de jazz români cu adevărat valoroşi lansaţi în ultimii ani, vom preciza că el s-a apropiat de vrăjitul tărâm al sunetelor încă de pe la vîrsta de 12 ani când era un fan al compartimentului rock & roll. Primul său îndrumător în descifrarea tainelor ghitarei s-a numit Bibo Lajos, profesor de ghitară clasică. Dar mentor spiritual i-a fost mult mai târziu timişoreanul Toni Kühn, ghitarist, pianist şi om de suflet „a cărui energie pozitivă poate impulsiona o întreagă trupă” – după cum s-a exprimat textual Alex Man. După 1992 a început să studieze jazz-ul ca autodidact, ascultând nenumărate discuri, cercetând materiale primite de la prieteni care studiau această muzică în Ungaria. Pentru a conferi o bază în plus educaţiei sale artistice, Alex Man s-a înscris la Facultatea de Jazz şi Pop „Richard Oschanitzky” din cadrul Universităţii private „Tibiscus” din Timişoara, facultate pe care urmează a o absolvi peste doar câteva zile. În anii din urmă, ca o recunoaştere a posibilităţilor tehnice instrumentale şi a creativităţii indiscutabile, Alex Man a fost solicitat / a colaborat cu mai mulţi muzicieni consacraţi, între care şi profesorii americani Rick Condit, Henry Franklin, Eldad Tarmu. A luat parte ca invitat, la turneul întreprins în România în lunile mai şi iunie 2010 de două big band-uri studenţeşti de peste ocean. A fost aplaudat de asemenea, în ultimele luni, la Festivalul Internaţional Studenţesc de Jazz de la Tîrgu Mureş, iar la Festivalul Internaţional „Jimbo Blues” de la Jimbolia a evoluat atît în tandem cu ghitaristul Sorin Romanescu cât şi în noua componenţă a grupului timişorean „Bega Blues Band”, – aşadar, o dublă prestaţie pe care o va relua şi la Satu Mare!

„O viitoare stea în urcare pe firmanentul jazz-ului” – astfel o acreditam anterior într-un material de presă pe tânăra vocalistă Luiza Zan, pe atunci studentă în ultimul an la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, la Clasa de operă dar şi la specializarea „Jazz” sub îndrumarea profesorului Romeo Cosma. Legitimăm un atare promiţător viitor pentru cântăreaţă, întrucât la „Shure Montreux Jazz Voice Competition”, prestigios concurs găzduit sub auspiciile marelui Festival Internaţional de Jazz de la Montreux, Elveţia, concurenta noastră selectată în finală prin intermediul unei casete demo, obţinea concomitent cu aprecierile publicului, un onorant Premiu special al juriului. Să amintim că Luiza Zan (născută la Tulcea în 1980) a debutat festivalier în mai 2000 când a primit locul 1 la un Concurs de jazz din municipiul moldav. Au urmat participări cu „Academic Jazz Group” la Festivalul – Concurs studenţesc „Jazz Napocensis 2001” şi la Festivalul Internaţional de Jazz „Braşov 2002”, ambele apariţii fiind încununate cu premii întâi. La Iaşi, dar şi la Bucureşti, a conlucrat scenic cu pianiştii Romeo Cosma, Ion Baciu-jr. şi Răzvan Boroda, Armen Donelian (SUA), Mircea Tiberian, cu saxofoniştii Rick Condit (SUA) şi Jürgen Bothner (Germania), iar la Montreux 2003 a avut şansa de a fi acompaniată de către pianista Geri Allen. Iată însă că absolventa în iunie 2004 – cu Examen de Stat – a Universităţii de Arte „George Enescu”,  reconfirma strălucit speranţele investite în ea: la un an de la prima participare, ea a cucerit Premiul al doilea la acelaşi exigent concurs „Shure Montreux Jazz Voice Competition” din Elveţia; departajată prin această distincţie de către un juriu de autorizaţi specialişti, vocalista din România a surclasat astfel şapte dintre cei opt finalişti aleşi dintre sutele de concurenţi înscrişi de pe toate meridianele. Doar două săptămâni mai tîrziu, împreună cu grupul clujean „Slang” (şi el cultivând lumea de creativitate a jazz-ului!), Luiza Zan cucerea Premiul I la Festivalul Concurs „Cerbul de Aur” de la Braşov. Nu credem deci că am greşi vorbind despre tot atîtea porţi deschise spre consacrare… Actualmente, Luiza Zan îşi dedică orele de neodihnă exclusiv jazz-ului, ca interpretă şi totodată în calitate de cadru didactic la Secţia de Jazz a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Turneul întreprins în şapte municipii din România în perioada 27 mai – 8 iunie a. c. ca solistă vocală invitată a Orchestrei de Jazz reprezentînd McNeese State University din Louisiana, SUA, sub bagheta dirijorului Rick Condit, a însemnat o acreditare în plus a disponibilităţilor valorice proprii Luizei Zan.”

Bega Blues Band (Timişoara)

Johnny Bota – bass
Maria Chioran -voce
Toni Kuhn – claviaturi
Lucian Nagy – saxofoane, EWI, djembe
Alex Man – chitară
Lică Dolga – tobe

“Fără îndoială, una dintre cele mai longevive şi stabile formaţii din contextul românesc al jazz-ului şi al blues-ului, rămâne „Bega Blues Band”, avându-i în nucleu, încă din anii ’80 pe Béla Kamocsa (24 decembrie 1944 – 14 ianuarie 2010, ghitarist, bass-ist, solist vocal, compozitor, membru fondator al grupului „Phoenix”, co-fondator al Festivalului de Jazz de la Brebu-Gărâna, iniţiator şi director artistic al unor festivaluri de blues la Jimbolia, Timişoara, Lugoj, al „Galelor Blues-Jazz” de la Timişoara, realizator de emisiuni muzicale la Televiziune) şi pe Johnny Bota (născut la 31 ianuarie 1956, violonist, bass-ist, vocalist, compozitor/textier, profesor, doctor în muzică, component al Orchestrei simfonice a Filarmonicii „Banatul”, iniţiator al Facultăţii de Jazz şi Pop „Richard Oschanitzky” din Timişoara şi al simpozioanelor/workshops de la Jupâneşti, realizator de emisiuni de jazz radiofonice, autorul volumelor „Vioara în jazz-ul modern” şi „Glosar al termenilor de jazz”). Celor doi li s-au alăturat din anii 1988 – 1989 alţi componenţi, precum Mircea Bunea şi Dan Ionescu – ghitare, Mirel Butoi şi Mişi Farcaş – baterie, Toni Kühn – claviaturi, Veronica Luţă – vocal, Liviu Butoi – saxofoane şi flaut, Dinu Simon – percuţie, Saşa Bota – vioară, Victor Miclăuş – bass electric, parte dintre ei înscriindu-şi numele pe genericul primului CD al formaţiei (şi în acelaşi timp primul album de blues din România) numit „Blues de Timişoara”, lansat în ianuarie 1996.

Grupul – care din 1991 şi până azi poartă numele generic „Bega Blues Band” –, a activat fără întrerupere pe scene de club, concert şi de festival în toată ţara, fiind invitat şi peste hotare în Germania, Franţa, Ungaria, Portugalia etc. În anii din urmă, „Bega Blues Band” îi cuprinde pe Béla Kamocsa, Johnny Bota şi pe Lică Dolga – baterie, trio care a realizat în 2002 cel de al doilea CD, intitulat „Te sponsorizez”. Juriul „Galei Premiilor de Jazz” organizată de Societatea Română de Radiodifuziune a atribuit Premiul pentru blues grupului „Bega Blues Band” recompensând interesantul proiect „De la Gershwin la Sting” pus în pagină scenică de la Bucureşti, în ianuarie 2004, împreună cu Big band-ul Radio dirijat de Ionel Tudor (după ce, în 8 martie 2003, proiectul fusese prezentat public în cooperare cu Filarmonica timişoreană). Alte albume, succedând primelor două deja amintite: „Bega Blues Band – 20 de ani” (2003) şi cel mai recent, numit „Vechituri noi” – New Standards – (2006).

După tragica trecere în nemurire a lui Béla Kamocsa, noua formulă a grupului îi cuprinde pe Johnny Bota (bass, vocal), Toni Kühn (claviaturi), Lică Dolga (baterie), Alex Man (ghitară), Lucian Nagy (saxofoane, percuţie), Maria Chioran (vocal), cei şase interpreţi continuând să promoveze spiritul Bega Blues Band reprezentat de o diversitate a tipurilor de expresie sonoră, de un evantai de genuri şi specii, de la blues şi jazz la pop-rock prelucrat, latino şi afro. Cei mai sus numiţi au evoluat într-un prim concert la Green Pub din Timişoara în data de 14 februarie a. c., apoi în recitaluri susţinute în Bucureşti la Art Jazz Club, Green Hours, Big Mamou, Gyuri’s Pub, ca şi la Festivalul „Jimbo Blues” din Jimbolia (12 – 13 iunie 2010).”