Joi, 5 decembrie 2013, la ora 18.00, la Librăria Bastilia din Bucureştio (Piaţa Romană nr. 5) din Bucureşti, va avea loc o dezbatere pornind de la volumul “Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş”, de George Neagoe, publicat recent în colecţia „Critică şi istorie literară” a Editurii Cartea Românească, disponibil şi în ediţie digitală. Participă, alături de autor: Mircea Anghelescu (autorul volumului „Poarta neagră. Scriitorii şi închisoarea”), Clara Mareş (autoarea monografiei „Zidul de sticlă: Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii”) şi George Ardeleanu (autorul primei monografii literare axate pe dosarele Securităţii: „N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii”).
Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş este una dintre primele analize ample, aproape complete şi nepărtinitoare ale relaţiei încurcate a unui scriitor român cu Securitatea. Pornind de la premisa că toate monografiile intelectualilor care au activat între 1948 şi 1989 au obligaţia să încorporeze relaţiile acestora cu cea mai represivă organizaţie a Ministerului Afacerilor Interne din perioada comunistă, această lucrare poate constitui un posibil model pentru viitoarele monografii consacrate scriitorilor români postbelici. Deşi, de multe ori, spaţiul românesc a refuzat să accepte fuziunea dintre text şi context, această teză devine unul dintre argumentele care susţin că, într-un regim totalitar, orice gest, chiar de ordin artistic, primeşte, obligatoriu, o nuanţă politică.
„Cercetînd dosarele lui Doinaş, de reţea sau de urmărire, aflate în arhiva C.N.S.A.S., George Neagoe încearcă să descifreze mecanismul psihologic determinant în acceptarea condiţiilor umilitoare impuse de Securitate poetului şi, lucru şi mai greu de înţeles, amînarea «eliberării» lui definitive de presiuni şi de restricţiile de publicare. Nimeni n-a remarcat pînă la teza lui George Neagoe complicaţiile de natură morală şi literară ale carierei poetului Ştefan Aug. Doinaş. Cu toate acestea, teza nu emite sentinţe, ci caută să explice faptele şi atitudinile, inclusiv prin apelul la opera propriu-zisă.” (Nicolae Manolescu)
„Din felul cum decurge argumentaţia, cum intervin probele şi se cumulează metodic datele unui portret în penumbră, se poate spune că George Neagoe a redactat de fapt un roman, unul incitant. Romanul ipocriziei. Miza e explicită. Ea aminteşte de celebrele observaţii călinesciene privitoare la momentul în care un personaj devine copt de literatură.” (Eugen Negrici)
George Neagoe (n. 19 august 1986, Drăgăşani, Vîlcea) şi-ar fi dorit să se facă preşedinte, aflînd că Bill Clinton, născut pe 19 august 1946, a condus Statele Unite ale Americii. Descoperind că un alt George, Enescu, este sărbătorit pe 19 august (n. 1881), şi-a închipuit că poate să devină compozitor, dirijor şi pianist. Treptat, a ascultat de Învăţăturile… lui Neagoe Basarab, observînd că are potenţial de cercetător literar.
A redactat studii de specialitate pentru diverse publicaţii, printre care Cultura, Limbă şi literatură, România literară şiTransilvania. A coordonat proiectul Manuscriptum în 65 de numere (2011), sub egida Muzeului Naţional al Literaturii Române (M.N.L.R.). Îşi caută coasta de dascăl, conducînd, din 2010, seminare la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Rodul lor este grupul de critică „Intertext”, ale cărui şedinţe se desfăşoară în Sala de expoziţii a M.N.L.R. Cîteodată se ocupă de publicistică, semnînd cronici şi recenzii în revistele Cultura şi Apostrof.
Volumul Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş reprezintă versiunea finală a tezei de doctorat cu acelaşi titlu, susţinută pe 14 martie 2013 la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, sub îndrumarea profesorului Nicolae Manolescu.
