Miercuri, 2 octombrie 2013, ora 13:00, în Sala de sticlă a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, va avea loc lansarea ultimei cărţi antume a lui Petru Poantă: „Clujul interbelic. Anatomia unui miracol”, Editura Eikon. Participă: Emil Boc (Primarul municipiului), Ioan-Aurel Pop (rector UBB), prof. univ. dr. ing. Radu Munteanu. De asemenea, participă scriitorii Irina Petraş, Ion Pop, Horia Bădescu, Mircea Muthu, Adrian Popescu, Dumitru Cerna, Ion Cristofor, Nicolae Mocanu.
„Ezitând între eseu şi studiul de istorie culturală, cartea aceasta vrea să fie în primul rând un manifest. Ea descrie, poate puţin idealizat, formele prin care românii au reuşit să concretizeze într‑un timp foarte scurt un proiect consistent de civilizaţie şi cultură. Avem de‑a face cu primul model, din istoria lor, al formelor cu fond; cu un eşantion în care imitaţia este creatoare. Când îl preia administraţia românească, în 1918, Clujul are o remarcabilă textură urbanistică şi o comunitate aflată în momentul ei de euforie crepusculară. Oraş al aristocraţiei maghiare şi conectat la civilizaţia central‑europeană, el pare acum inaccesibil oricărui alt mod de administrare şi intruziunii unor mentalităţi străine. Românii nu vor avea, însă, comportamentul acreditat istoric al conchistadorilor. Ei transformă Clujul într‑un model al democraţiei de tip occidental, legiferând structura lui cosmopolită şi încercând să armonizeze diferenţele, etnice sau de orice altă natură.
Astfel se naşte o lume doldora de idei, atât teoretice, cât şi practice, şi asta mai ales în mediile universitare (în mod special în cel medical).
Acest volum e primul dintr-un triptic. Va fi urmat de Viaţa cotidiană în Clujul interbelic şi de un Dicţionar de personalităţi.” – Petru Poantă
Petru Poantă (n. 7 aprilie 1947, Cerişor, Hunedoara – 7 septembrie 2013, Cluj-Napoca). Critic literar, eseist. Facultatea de Filologie a UBB, Cluj-Napoca (1970). Echinoxist din prima generaţie. Debut absolut în Echinox, 1968.
Volume: Modalităţi lirice contemporane, 1973; Poezia lui George Coşbuc, 1976; Radiografii I, 1978; Radiografii II,1983; Scriitori contemporani, 1994; Cercul literar de la Sibiu, 1997; 2006; Dicţionar de poeţi, 1999, 2000; Efectul Echinox sau despre echilibru, 2003; Opera lui George Coşbuc, 2004; Clujul meu. Oameni şi locuri, 2006; Clujul meu. Anii şaptezeci, 2007; Clujul meu. Radiografii, 2011; Clujul interbelic. Anatomia unui miracol, 2013.
Ediţii din G. Coşbuc, Ion Negoiţescu, Radu Stanca. Coautor la Scriitori Români, 1978; Dicţionarul Scriitorilor Români, 4 vol., 1995-2001; Dicţionarul General al Literaturii Române, 2004-2005.
Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
„Modalităţi lirice contemporane (1973), Radiografii (1978),Radiografii 2 (1983) şi, acum, Scriitori contemporani. Radiografii (1994) sunt părţile încă neasamblate ca atare ale unei incitante panorame a literaturii române contemporane. Odihna întru fragment a criticului pare leneşă când nu e decât proba unui exacerbat spirit (auto)critic, a reticenţei în faţa definitivului. O amânare fertilă, în fond, şi responsabilă. Exersat mai cu seamă în interpretarea poeziei, Petru Poantă scrie, cu aceeaşi ştiinţă febrilă a decupării detaliului semnificativ şi a înscrierii lui într-o sinteză memorabilă, despre proză sau critică literară. Figurile scrisului său nu sunt niciodată singure, izolate, ci aşezate într-o societate valorantă, cu vecinătăţi şi interferenţe cartografiate meticulos. De aceea, remarcabile, mai ales, portretele de autor care trădează o secretă disponibilitate de moralist: un soi de Jiquidi al verbului critic ilustrând „vieţi paralele”. Biografia autorului comentat este recepţionată în datele ei istorice, colorată afectiv, cu abia disimulate accente sentimentale – criticul, deşi, în varianta orală a manifestării sale, gata oricând să lanseze săgeţi acide, este întotdeauna „de partea” autorului: înţelege, cântăreşte, moralizează fin, împrumută câteodată rădăcini, găseşte fiecărui detaliu biografic locul firesc şi legitim, ori măcar legitimabil, în opera însăşi. O generozitate critică inepuizabilă mascată de ironie şi de o „agresivitate” mai degrabă calamburescă, îndrăgostită de propriile performanţe. Petru Poantă are tenacitatea, instrumentele şi dăruirea unui explorator. Actul său critic este în stare să împlânte fanioane personalizante şi în ţinuturi care par, la prima vedere, ale nimănui. Ultima secţiune a noii sale cărţi reuneşte câteva pagini excepţionale. Mini-eseurile cu pretexte adesea umile – cărarea, iarba, mâna în şold – construiesc grădini suspendate ale ideii, meditaţii surprinzătoare proiectate în durata lungă a istoriei, crochiuri de ontologie şi sociologie. Eliberat de rigorile impuse cronicarului, cel mereu „sub vremi”, Petru Poantă este, atunci, scriitorul. Cuvântul său se desfată orânduind feţe ale lumii. Crochiul de faţă va fi confirmat, surprinzător de strâns, de cărţile sale de peste un deceniu.” (Irina Petraş).
„Petru Poantă postdecembrist se îndreaptă spre o sociologie culturală a provinciei, ingenioasă în reconstrucţia unei atmosfere sau a coerenţei unui grup, folosind totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar. Apar astfel, cu această “filosofie” de reconstituire a atmosferei estetice a unui grup literar, două eseuri minunate prin conturarea liniilor de forţă, a legăturilor cu epoca şi prin detaşarea unor portrete: Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997, cu ediţia a doua în 2006) şi Efectul “Echinox” sau despre echilibru (2003). Din aceleaşi intenţii s-au născut şi primele două volume, consacrate de critic oraşului în care trăieşte din 1965, când devenea student: Clujul meu. Oameni şi locuri. O istorie subiectivă a Casei de Cultură a Studenţilor(2006) şi Clujul meu. Anii şaptezeci (2007), ambele apărute la Casa Cărţii de Ştiinţă, cu promisiunea unor continuări. Dacă primii doi Petru Poantă vor dispărea sau numai se vor estompa din ce în ce mai mult cu timpul, cel de-al treilea Poantă va rămâne, cu siguranţă, multă vreme în memoria noastră.” (Ion Simuţ)
Referinte critice:
Laurenţiu Ulici, „Prima verba“, Bucureşti, 1973; Al. Dobrescu, în „Convorbiri literare“, nr. 1/1974; Nicolae Manolescu, în „România literară“, nr. 52/1976; Radu G. Ţeposu, în „Echinox“, nr. 1/1977; Mircea Iorgulescu, „Scriitori tineri contemporani“, Bucureşti, 1978; Mircea Zaciu, „Alte lecturi şi alte zile“, Bucureşti, 1978; Nicolae Manolescu, în „România literară“, nr. 4/1979; Dan C. Mihăilescu, în „Tribuna“, nr. 49/1980; Mircea Tomuş, „Mişcarea literară“, Bucureşti, 1981; Gheorghe Grigurcu, „Critici români de azi“, Bucureşti, 1981; idem, „Între critici“, Bucureşti, 1983; Florin Mugur, în „Flacăra“, nr. 48/1983; Tania Radu, în „Flacăra“, nr. 32/1983; Radu Săplăcan, în „Astra“, nr. 9/1983; Valentin Taşcu, în „Steaua“, nr. 11/1983; Ion Vlad, în „Tribuna“, nr. 28/1983; Gheorghe Grigurcu, în „Familia“, nr. 3/1984; Laurenţiu Ulici, „Literatura română contemporană“, Bucureşti, 1995; Doina Curticăpeanu, în „Familia“, nr. 1/1998; Mircea Muthu, în „Dicţionarul Scriitorilor Români“, M-Q, Bucureşti, 2001; Daniel Cristea Enache, „Concert de deschidere“, Bucureşti, 2001; Irina Petraş, „Panorama criticii literare româneşti“, Cluj, 2001; Nicolae Manolescu, „Literatura româna postbelică“, III, Braşov, 2002; Dumitru Micu, „Scurtă istorie a literaturii române“, IV, Bucureşti, 2002; Pavel Azap, în „Tribuna“, nr.23/2003; Marta Petreu, în „Apostrof“, nr. 11/2003; Nicolae Oprea, „Literatura Echinoxului“, Cluj, 2003; Diana Adamek, „Transilvania şi verile cu polen. Clujul literar în anii ‘90“, Piteşti, 2003; Aurel Sasu, „Dicţionarul biografic al literaturii române“, Piteşti, 2006; Valentin Taşcu, în „Dicţionarul general al literaturii române“, P-R, Bucureşti, 2006; Al. Cistelecan, „Diacritice“, Bucureşti, 2007; Irina Petraş, „Literatură română contemporană. O panoramă”, Bucureşti, 2008; Marian Popa, „Istoria literaturii române de azi pe mâine“, II, Bucureşti, 2009; Al. Cistelecan, în „Cultura”, 26 iulie 2012.
