Secolul în care trăim este deja foarte diferit față de cele precedente și ne pune față în față cu probleme care nu au mai trebuit rezolvate sau considerate până acum. Una dintre ele este tendința de îmbătrânire a populației, nu doar datorită scăderii fertilității în general, dar și din cauza creșterii speranței de viață și a metodelor de a o prelungi, iar aceasta poate constitui o problemă specifică în timp. Anume, aceea a integrării active a acestui segment de populație.
Tocmai acest lucru propune să îl facă proiectul internațional The Art of Ageing realizat din colaborarea a mai multe organizații și teatre europene majore, printre care Theater und Orchester Heidelberg, Deutsches Theather Berlin, Staatstheater Karlsruhe, Staatstheater Braunschweig din Germania, Nottingham Playhouse din Anglia, Gavella Drama Theatre Zagreb din Croația, Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova, Teatrul Național Timișoara, din România – sub egida European Theatre Convention.
Proiectul The Art of Ageing urmărește să descopere noi forme de expresie, noi posibilități și reacții în fața acestui fenomen, noi metode teatrale care să răspundă acestor nevoi. La proiect vor participa tineri regizori, actori și dramaturgi pentru a dezvolta căi de colaborare între teatre care să atragă atât generațiile tinere, cât și pe cele în vârstă. O astfel de metodă este teatrul-documentar, discutat recent de către oameni de teatru la Berlin, cu ocazia conferințelor organizate de Goethe Institut.
Printre activitățile ce vor fi desfășurate în cadrul proiectului, se numără și un prolog ținut de inițiatorul acestuia, scriitorul Etel Adnan – în vârstă de 87 de ani – dar și un simpozion științific și un proiect multimedia de documentare care îi va ajuta pe membri să țină legătura și să comunice din diferite țări. Diversele spectacole ce vor rezulta din colaborări se vor axa pe ideea de integrare a seniorilor în societate cât mai bine, de a-i menține activi și participanți, și de a demonstra că viața unui om nu este definită doar de vârsta sa.
Cu o durată de doi ani, The Art of Ageing a început în 2013, și va include un program complet de muncă teatrală academică și creativă. Teatrele alese pentru proiect, fiecare un exemplu de artă teatrală contemporană inovatoare, vor colabora între ele; astfel, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova colaborează cu Staatstheater Braunschweig din Germania, cu care va realiza un proiect despre valorile familiale și „lucrul emoțional”. Proiectul va începe în septembrie, el concentrându-se pe tendințele de emigrare în Europa din ultimii ani; tot mai multe femei pleacă să lucreze în străinătate, unde locurile de muncă cele mai comune sunt îngrijirea copiilor și a bătrânilor. Documentarea pentru proiect se va face de către ambele teatre, fiecare având responsabilitatea de a discuta cu mame care vin în Germania pentru a munci și care sunt astfel o perioadă de timp absente, departe de proprii copii. Conversațiile rezultate vor fi transformate în replici pentru o piesă de teatru ce va fi jucată de actori craioveni la ambele teatre acasă.
Regizoarea spectacolului este Julia Roesler, iar Silke Merzhäuser este cea care va scrie textul. Cele două, alături de traducătorul Alex Sterescu, vor sosi la Craiova în perioada 5-11 septembrie și vor avea interviuri cu familiile care se incadrează în specificul proiectului. Aceste familii au fost identificate cu ajutorul Fundației World Vision Romania, partener al proiectului anunțat.
În scurt timp vom anunța și programul unor conferințe de presă sau întâlniri cu media, in cazul in care sunteti interesati.
Nicolae Coande
Pentru România proiectul The Art of Ageing arată ca o zi obişnuită de grădiniţă: – vă aşezaţi acum pe grupe, grupa mică, mijlocie şi mare! Vârstnicii, bineînţeles sunt cei din grupa mică, adică aceia care stau şi privesc sau ascultă, fără să facă valuri. Pentru că la noi există o particularitate, vârstnicii nu sunt trataţi asemănător tinerilor sau adulţilor de pretutindeni. Ei NU AU asigurat un trai decent care să le permită participarea la actul cultural, sunt marginalizaţi tocmai prin ceea ce ar trebui să le fie de la sine asigurat în urma muncii lor. Îşi drămăluiesc venitul lunar în funcţie de priorităţi. Îşi achită dările lunare, hrana şi medicamentele. Dacă mai rămâne ceva, acela e darul lor, de care se bucură precum copiii: o carte nouă, un concert, o călătorie, dar scurtă! Că sunt unii vârstnici care-şi petrec bătrâneţea creând, e meritul lor, dar tot ei şi-l aplaudă! Manageriatul propriu, conferinţele, acţiunile concertate, dar depărtate lor ca distanţă nu le sunt la dispoziţie, ba mai mult, le crează şi sentimentul neputinţii. Şi aşa ţipă liniştea din depresia lor indusă sau specifică vârstei care cere alinare. Până atunci, până se va putea şi la noi îndeplini ţelul unui astfel de proiect, vă privim cu plăcere tot pe voi tinerii, dar dacă se poate, fără să ne aveţi ca subiect. (Părerea e pur personală, poate afară plouă şi sunt meteosensibilă)