„Istoria din cutia de pantofi” este fascinanta călătorie a Povestaşului din prezentul banal şi meschin, în timpuri cu parfum oriental şi imperial, pe care posteritatea e pe cale să le şteargă definitiv din memoria culturală a două oraşe din vestul ţării: Timişoara şi Lipova. Printre personajele istorice ale cărţii, misticul derviş Husein din Gračanica cerşeşte la Poarta Azapului din Timişoara, iar cu pomana primită hrăneşte vrăbiile ce i se aşază pe turban. Tot pe atunci, paşa Mehmet intră cu calul în mănăstirea franciscană din Lipova şi-l obligă pe călugărul minorit de acolo să-i cânte la drăcia cu pedale şi tuburi căreia ghiaurii îi spun orgă. Apoi, săli pline la strălucitoarele reprezentaţii de operă, baluri fastuoase şi tragedii de culise. În turneu în Transilvania, membrii orchestrei lui Strauss-fiul sunt luaţi drept tâlhari de drumul mare, deghizaţi în muzicieni… şi multe alte istorii nemaiauzite dintr-o lume ascunsă în ziduri şi arhive, aflate în pericol iminent, în aşteptarea Povestaşului şi a curiosului său ascultător.” (editorii)
„Unde şi când se petrec toate acestea? În două lumi care se întrepătrund mereu în imaginaţia lui Daniel Vighi. Lumea celor vii şi lumea celor morţi, amândouă cu topografiile şi istoriile lor, vălmăşagul de străzi, de case, birturi, văi, dealuri, curţi, câmpuri, depozite, cinematografe, cimitire, săli de bal, biserici, fabrici, SMA-uri, grădini, sate, cartiere, terenuri virane, oraşele, oraşe din Banat, purtând denumiri ciudate, cu o muzică anume, inconfundabilă, populate de un amestec uneori indistinct de naţii şi rase, de limbi şi obiceiuri.” (Adriana Babeţi)
„Dacă vreţi să vizitaţi Timişoara, să vă umpleţi de parfumurile, de amintirile, de neodihna acelor timpuri, începeţi cu această «istorie» a lui Daniel Vighi! Abia la sfârşitul lecturii sunt convins că vi se va face dor de Timişoara (chiar dacă n-aţi fost niciodată acolo!) şi veţi urca în primul tren.” (Ovidiu Şimonca)
„Ceea ce ţineţi în mână este un pistol-mitralieră Akaem bun pentru gherila apărării patrimoniului istoric urban a două oraşe ameninţate: Timişoara şi Lipova. Autorul cărţii duce lupta aceasta, iar gloanţele sunt proza, ca detonator, şi documentul istoric, ca praf de puşcă. Trag nădejde că, după ce veţi citi cartea, o să priviţi îngăduitori bietele vechituri ce ne însoţesc viaţa pe care o ducem mai mult la mall şi la fast-food. Numai că acolo eşti niciunde. Printre dărăpănăturile istoriei te afli întotdeauna undeva. Important este să pricepi asta!” (Daniel Vighi)