Miercuri, 10 iulie 2013, ora 19:00, la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” din Bucureşti, va avea loc lansarea albumului de chansonete „Paris, mon amour”, un CD audio care include celebrele piese din spectacolul-colaj cu acelaşi titlu din repertoriul teatrului. Aceasta este prima lansare oficială a albumului cu muzica din spectacolul „Paris, mon amour” în Bucureşti. Un eveniment similar a avut loc în luna mai a acestui an, în cadrul microstagiunii susţinute de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” la Târgu Mureş.
Cele 21 de chansonete sunt reorchestrate şi rearanjate de maestrul Lucian Vladescu, prim dirijor al Orchestrei Teatrului Naţional de Operetă, şi beneficiază de interpretarea unora dintre cei mai cunoscuţi solişti ai Operetei, cu acompaniamentul Orchestrei şi Corului instituţiei.
Albumul „Paris, mon amour” reprezintă o premieră în Romania, fiind primul proiect de acest tip iniţiat de o instituţie muzicală din România, care are ca scop accesibilizarea spectacolului muzical, prin difuzarea, pe suport audio, a pieselor muzicale interpretate în spectacol.
Spectacolul „Paris, mon amour” este una dintre cele mai de succes producţii ale instituţiei, jucată până acum în peste 10 oraşe din ţară în faţa a mii de spectatori. Construit pe structura unui colaj din momente muzicale diferite, „Paris, mon amour” imaginează o lume a Parisului de toate zilele, dar şi a Parisului curtezanelor, a florăreselor, a micilor comercianţi de stradă şi a îndrăgostiţilor de pretutindeni. Premiera spectacolului a avut loc în aprilie 2010 în Foaierul Teatrului Naţional de Operetă, amenajat sub forma unei cafenele pariziene, în care spectatorii, așezaţi la mese, puteau servi un pahar de şampanie şi o tartă cu caviar pentru a savura într-un mod cât mai plăcut atmosfera boemului Paris.
„Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă, cel pe care îl vedem în fotografiile sepia, un amestec de superfluu cu profund, de grotesc cu apetisant, de fermecător şi inaccesibil uneori, un oraş al damelor uşoare, al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic… Cât despre personaje, ele sunt construite în funţie de situaţia pe care muzica, frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme, ai unor zone şi ai unor mentalităţii.” – Răzvan Ioan Dincă, regizorul spectacolului „Paris, mon amour”
