La Editura Cartea Românească a apărut volumul „Caz închis” de Stelian Ţurlea, disponibil şi în ediţie digitală.
“Un poliţist, hârşit şi cu „pete” la dosar, refuză să creadă că un scriitor celebru, în plină glorie, îşi poate pune capăt zilelor, când tocmai a anunţat că e pe cale să încheie cel mai important proiect al operei sale. În decursul anchetei, descoperă mulţi potenţiali asasini şi multe semne de întrebare în biografia victimei. Toţi cei din jurul său sunt suspecţi. Scriitorul a fost totuşi ucis. Pentru că ştia prea multe şi voia să facă public ce ştia? Cazul este clasat. Lista potenţialilor criminali e prea lungă.” (editorii)
„Într-o vreme care cultivă cu ciudată largheţe cărămizile romaneşti, un adept al laconismului narativ riscă să facă figură de sadic. Rareori m-a însetat în aşa hal o anchetă, o intrigă poliţistă, un roman detectivistic, cum mi s-a întâmplat cu Case closed-ul lui Stelian Ţurlea. (…) Caruselul îşi începe febril rotirea: anchetatori dezabuzaţi, profesoare exaltate, lesbiene pitoreşti în ferocitatea pasiunii lor, crâncene beţii feminine, George Arion şi Premiile „Flacăra”, procurori avizi de arestări, vedete reportericeşti de la ştirile TV, gazetari roşi de invidie pe viaţă, surorile Ileana şi Ilona dintr-un roman anterior… Iar deasupra tuturor, Dumitru Calu, adică – ei, da – ofiţerul recrutor al faimosului romancier căruia i s-a regizat sinuciderea.
Gata, mai multe nu spun, pentru că de aici încolo Stelian Ţurlea începe o efervescentă interacţionare cu cititorul. Pariaţi fiecare pe câte-o variantă… că tot nu veţi ghici ghicitoarea. (La urma urmei, oare nu trăim într-o ţară a cazurilor închise?)”(Dan C. Mihăilescu)
Născut în ianuarie 1946, Stelian Ţurlea a urmat studii de filologie (1968) şi filosofie (1976) la Bucureşti, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă (revista Lumea), a condus, după 1989, revistele Lumea, Zig-Zag, apoi ziarul Meridian, după care a lucrat în televiziune, ca şef al departamentului de ştiri al Antenei 1, director editorial la PRO TV şi senior editor al Ziarului de duminică.
Semnează optsprezece romane, zece cărţi de publicistică, nouă cărţi pentru copii şi două traduceri.
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociaţiei Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 şi Premiul AER pentru roman în 2003.
