La standul Polirom – Cartea Românească, vineri, 31 mai 2013, a avut loc lansarea volumului ”La mine-n cap”, de Lavinia Bălulescu, debutul în roman al autoarei, care până acum a semnat două volume de poezie. Despre carte au vorbit criticii literari Luminiţa Corneanu și Bianca Burța Cernat. Moderator: Ana-Maria Tăbârcă.
Ana-Maria Tăbârcăa fost moderatorul evenimentului: ”Azi avem în față romanul de debut al Laviniei Bălulescu, ”La mine în cap”, Cartea Românească, roman care a avut deja parte de trei lansări, urmează a patra la Timișoara. Ambele invitate au fost deosebit de entuziasmate după ce au citit 30, respectiv 50 de pagini, răspunzându-ne imediat că vin la lansare.”
Prima care a vorbit despre romanul de debut al Laviniei Bălulescu a fost criticul literar Luminița Corneanu, care a mărturisit surpriza pe care a avut-o descoperind prozatoarea care zăcea în poeta și jurnalista Lavinia Bălulescu: ”A menționat deja Ana Maria de prima mea reacție la începutul lecturii. S-a întâmplat că am primit un mail de la redacția editurii care mă chema la lansare și prima reacție firească a fost să văd despre ce este vorba. Se poate întâmpla să nu pici deloc pe un text, uneori, chiar dacă este bun, dar se poate să nu îți cadă bine și atunci nu poți să vorbești. Am deschis PDF-ul pe care l-am primit și vreo 50 de pagini am rămas cu ochii în el, după care am dat mailul ”wow! Nu-mi vine să cred și sigur da, ne vedem!”. De ce am avut reacția asta? Dincolo de faptul că textul este foarte 
bine scris și asta sare în ochii de la primele pagini, o mână de scriitor bine exersată deși este doar la a treia carte și prima de proză, este pentru că, dacă vă uitați și la titlu, în carte apar o grămadă de lucruri care trec, cred eu, prin capul oricărei femei. În anumite circumstanțe: atunci când este singură, atunci când este tristă, atunci când este îndrăgostită, atunci când este îndrăgostită fără speranță, atunci când este blazată și se teme de boli și de tot felul de lucruri. Toate lucrurile astea duc împreună către o calitate care fac un text literar să se impună în fața oricărui cititor: dacă cititorul se identifică cu ea, succesul cărții este aproape garantat. Dincolo de orice este calitatea textului. Se vede că autoarea este poetă, că în substanța textului este o simțire de poet și este foarte bine. Eu am o relație afectivă foarte bună cu prozatorii care sunt la bază poeți. Se simte simțirea de poet și, în cronica pe care am dedicat-o acestei cărți în România literară, nr. curent, chiar asta am spus, că este aproape un poem în proză. Pentru că nu substanța epică a cărții este cea care primează în valoarea textului cât substanța poetică, constituită de această serie de obsesii, fantasme, gânduri recurente, bântuiri, care sunt, aproape fiecare dintre ele, în rânduri repetate, dezvoltate aproape ca un poem în proză.
”E o ipoteză și o ipostază a feminității”
Criticul Bianca Burța Cernat a vorbit despre feminitatea din acest volum: ”Și pentru mine a fost o surpriză ”La mine în cap”. Citisem ”Lavinucea”. Mărturisesc că nu am citit ”Mov” pentru că nu o mai găsesc nicăieri. Citisem ”Lavinucea” și îmi plăcuse poezia aceea de tranzitivitate și de un biografism extrem de discrete ambele. O poezie discretă din care răzbăteau niște angoase destul de puternice și bogată imagistic. La fel este și proza Laviniei Bălulescu. Mi se pare o oarecare continuitate între ”Lavinucea” și ”La mine-n cap”, deși romanul de debut al Laviniei Bălulescu nu e câtuși de puțin autobiografic. ”La mine-n cap” e o ipoteză de ficțiune și, totodată, e un poem. E mai greu de încadrat, este la graniță și de aceea are o doză importantă de fascin. Acest roman poem, acest poem romanesc. Nu vreau să repet ce am scris în cronica despre ”La mine-n cap”. Aș vrea să spun altceva pentru că este, evident, o carte despre care s-ar fi putut spune mult mai multe, aș fi avut de scris mult mai mult. Dar așa se întâmplă, scrii în limita timpului de predat și apoi te trezești că ai scris a 20-a parte din ce ai fi putut scrie. ”La mine-n cap” e o carte etajată, mi se pare mie. Poți s-o citești și empatic, pentru ceea ce spune ea despre feminitate. O feminitate cu foarte multe traume, obsesii, o feminitate nevrotică în anumite pagini. E o ipoteză și o ipostază a feminității. A feminității la 30 de ani, a feminității la 40 de ani, a feminității poate la vârste mai înaintate. Se văd câteva siluete de oameni în vârstă în cadru. Și bătrânețea este o obsesie în această carte. E uimitor cât de bine a surprins Lavinia Bălulescu subiectivitatea feminină la vârsta matură și la vârsta de dincolo de maturitate cu atât mai mult cu cât autoarea are 20 de ani și nu 30. Este o dovadă că ea e scriitoare, ea e prozatoare, ea nu scrie despre sine, sau doar despre sine, despre propriile obsesii. Scrie despre o întreagă lume, scrie despre oameni.”
În finalul întâlnirii cu cititorii, Lavinia Bălulescu a ales nu să vorbească despre primul său roman ci să citească un fragment din acesta.
Dorina CIOPLEA
