La Editura Cartea Românească, colecţia “Poezie”, va apărea volumul “Tot atât de liber” de Constantin Abăluţă.
“Tot atât de liber” este un volum de texte lirico-epice. Prima parte sub forma de jurnal. A doua parte, mimind obiectivarea, foloseşte persoana a treia. În fapt, toate sunt ipostaze ale unei alerte biologice şi spirituale. Nişte fişe clinice ale unei sensibilităţi violentate de o societate tot mai abuzivă. Şi, desigur, închipuiri şi prevestiri ale unui suflu de dincolo. Un umanism blând învăluie versurile şi contraponderea cinică le punctează uneori.” (editorii)
„Libertatea despre care e vorba în acest volum este o libertate pe cale să-şi piardă obiectul; conştiinţa unui sfârşit iminent, pe de-o parte, şi sentimentul unei zădărnicii cosmice, pe de altă parte, reprezintă stările de spirit dominante. Constantin Abăluţă scrie aici capitole dintr-o Baladă a morţii în care tragismul este anume atenuat de umilinţă, dar în care gesturile mărunte ameninţă să devină patetice pentru că oricare dintre ele poate fi ultimul. Tot atât de liber e o carte simplă şi emoţionantă a unui poet care a ţinut, încă de la începuturi, să fie autentic şi a rămas astfel până astăzi, când e îndreptăţit să arunce asupra operei sale o privire încrezatoare.” (Mircea Martin)
„Libertatea celui care nu mai are nimic de pierdut… Oare ce o întrece în intensitate? Poate melancolia aceluiaşi om. Dar nu trebuie să uităm nici că efigia melancoliei, îngerul lui Durer, este un înger al exactităţii: marii artişti manierişti au fost distruşi de credinţa lor într-o perfecţiune de neatins. În cartea lui Constantin Abăluţă, bila neagră, atrabilă, este îmbracătă în hainele strâmte ale notaţiei riguroase. Ce notează vocea aceasta a melancolicului? Ce înregistrează ea? Mişcările unei lumi care devine pe zi ce trece mai mică, mai lipsită de importanţă şi mai îndepărtată.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
