Cuvintele obişnuite, uzuale din română sunt polisemantice, fascinante şi savuroase. Din această cauză – o spunem cu mâna pe inimă – iubim la nebunie această superbă limbă. Spre exemplu, substantivul obişnuit „pilă” la singular şi „pile” la plural are o grămadă de sensuri şi subsensuri tehnice şi netehnice: unealtă de lăcătuşărie, instrument mic în formă de lamă, dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică, rampă, grămadă (teanc), protecţie, recomandare. Sunt doar câteva dintre explicaţiile spicuite din dicţionar. Un lingvist răbdător ar putea scrie un studiu fundamental despre acest cuvânt, la prima vedere banal, mai ales că nu trebuie să uităm utilizarea frecventă a verbului „a pili” şi a unui alt substantiv, „pilitură”.
În ceea ce ne priveşte, ne oprim asupra sensurilor diplomatice de „recomandare” şi „protecţie”. Ele concluzionează, după umila noastră părere, un eveniment care ne-a sucit şi răsucit minţile.
O tânără şi duioasă doamnă, puţin trecută de 40 de ani, lucra anevoios, într-o rutină demnă de compasiune, la biroul juridic al unui mare minister. A stat acolo ceva timp. La un moment dat, profitând de o conjunctură socială favorabilă, a reuşit să se transfere la acelaşi tip de „birou”, dar aflat la fratele mai mare al ministerului, adică la guvern. La mai puţin de un an, ca efect al unei priviri organice pătrunzătoare, doamna se trezi secretară la un impunător consulat al scumpei noastre patrii, situat între întinse livezi de portocali, într-o ţară europeană cu ieşire la Mediterană.
Cititorii trebuie să înţeleagă că nu suntem nici pătimaşi, nici invidioşi. Este normal, firesc, ca fiecare cetăţean să aspire la mai bine, tot mai sus, pentru un trai liniştit şi cumsecade. Nu ne legăm nici de latura machiavelică a ascensiunii, de genul „scopul scuză mijloacele”. Însă ne-au năpădit lacrimile când am aflat că tânăra doamnă are studii medii încheiate, studii superioare în derulare de mai bine de un deceniu şi că nu cunoaşte nicio limbă de circulaţie internaţională. Cunoaşte, aproximativ, româna.
Orice comentariu în plus devine caduc. Cert este că nicio instituţie de stat sau privată (ştim bine că este nevoie de forţă de muncă specializată) nu mai colaborează cu universităţile importante, în sensul unei absorţii de absolvenţi bine pregătiţi profesional. Este penibil că nu se revine la repartiţiile de odinioară, cu stagii de formare şi selecţie, apoi cu examene de definitivare pe post. Altfel spus, vai de crucea noastră!
