Vineri, 10 mai 2013, ora 18.30, la Librăria Bastilia (Piaţa Romană nr. 5, Bucuresti), va avea loc lansarea romanului de debut al Laviniei Bălulescu, “La mine-n cap”, Editura Cartea Românească. Vor participa: T.O. Bobe, Matei Florian şi Luiza Vasiliu.
“Viaţa lui Aprilie se schimbă după ce descoperă că pe tavanul din apartamentul ei locuieşte o altă femeie. Din acel moment, fata – copil şi femeie, într-un trup prea strâmt – nu mai este niciodată singură, iar timpul, spaţiul şi memoria devin de necontrolat. Sfârşitul lumii se consumă, bărbaţii dispar şi reapar cu alte chipuri, iar realitatea se dedublează. Lumea 1 şi Lumea 2 îşi câştigă autonomia. Rămâne de văzut dacă întâmplările, aproape magice, care se petrec sunt aievea sau doar în capul protagonistelor, ale căror vieţi se suprapun şi, în acelaşi timp, tind să iasă dintr-o captivitate autoimpusă. La mine-n cap este debutul în proză al poetei Lavinia Bălulescu.” (editorii)
„Într-un moment în care tânăra generaţie de prozatori de la noi pare să fi optat pentru o creaţie eminamente confesivă, Lavinia Bălulescu are curajul desprinderii de stilul dominant al promoţiei sale. Deşi textul are concreteţea casantă a unui discurs hiperrealist, sensurile sunt generate de scufundarea cuvintelor într-un flux al conştiinţei de cea mai curată sorginte psihanalitică. Dedublarea personalităţii, patinajul primejdios pe contururile unei lumi imaginar-reale, francheţea irezistibilă a mărturisirii, proliferarea halucinantă a imaginilor şi a situaţiilor, multiplicarea punctelor de vedere, într-un ecou care e când răsfăţ, când disperare, când tragedie, când cinism, denotă capacitatea prozatoarei de a-şi domina cu autoritate creaţia. Văd în debutul în ficţiune al Laviniei Bălulescu un moment fast pentru tânăra proză românească a acestui moment. Cartea ei poate reprezenta un moment de cotitură în necesara desprindere de zona biografismului copleşitor, în favoarea imaginarului controlat de inteligenţă.” (Mircea Mihăieş)
„Acum câţiva ani, într-o noapte, am visat că venise sfârşitul lumii. Dimineaţa, m-am trezit şi am scris un capitol întreg. De fapt, am început să scriu cartea cu adevărat atunci când mi-am dat seama că sunt propria mea prizonieră. Pe atunci locuiam în Timişoara. Între timp, m-am mutat în Bucureşti, cu intenţia evidentă de a scapă de mine. Nu am reuşit.” (Lavinia Bălulescu)
