La Editura Eikon a apărut volumul „[diz] Abilitatea în experiențe. Gânduri… cuvinte… simțiri” de Sorin Georgian Ionescu.
„Bună, tuturor! Înainte să trec la prezentarea unor experiențe de viață, împletite cu povestiri despre gânduri exprimate în cuvinte care descriu simțiri, aș dori să prezint câteva dintre motivele care m-au determinat să scriu această carte. Voi încerca să aştern pe hârtie lucruri care, probabil, la prima vedere par fireşti, prezente în viaţa fiecăruia, sub diferite forme sau aspecte, dar care, puse într-o balanţă, pot dezechilibra un context aparent normal, din cauza unui parcurs sinuos al stării de sănătate. Aspecte care influenţează traseul normal al oricăruia dintre noi, din toate punctele de vedere, în toate domeniile.
Am învățat pe parcursul anilor, aparent puțini la număr, dar încărcați de multe încercări – trăiri fericite sau nu – că viața este un mister deslușit abia la capătul unui lung drum parcurs. Atunci când am tendința de a spune că am reușit să descifrez câteva dintre tainele ascunse ale vieții, constat că am parte doar de satisfacția depășirii unui mic obstacol sau a unor bariere, care apar în călătoria spre necunoscut. Atunci când reușesc să deschid o ușă, descopăr că am mai făcut un mic pas către și în labirintul care devine tot mai complicat și care poartă înăuntrul său piesele care alcătuiesc puzzle-ul destinului meu. Găsite și așezate la locurile potrivite, întregesc tabloul care definește locul și rolul meu pe acest pământ. Drumul spre împlinirea destinului este anevoios, presărat cu încercări, suferințe, uneori bucurii. Dumnezeu a avut grijă însă să mă înzestreze cu însușirile, competențele, abilitățile care, folosite corect, să mă ajute să deslușesc meandrele întortocheate ale existenței mele.
Suntem diferiți, dar, totuși, atât de asemănători, iar plăcerea, dar în special curiozitatea de a (ne) descoperi, pe noi înșine, și de a trece peste obstacolele vieții, mai greu sau mai ușor, ne definește individualitatea. O bună parte dintre cei care efemer au trecut prin această lume au reușit să găsească și să valorifice acele însușiri care i-au ajutat să parcurgă calea cea mai scurtă a complicatului drum către împlinirea destinului lor. Drept răsplată, au simțit gustul adevărat al bucuriei de a trăi. Uneori, sau de cele mai multe ori, admirația și recunoștința îndreptate spre aceste persoane și eforturile lor au întârziat, venind doar după dispariția lor pământească. Astfel de modele de viață, reprezentate și verificate de traiul celor dinainte, constituie un avantaj al generațiilor care se succed, în ideea în care reușesc să le înțeleagă și să le plieze individualității lor. Mulți nu găsesc cheia prin care să descopere lucrurile care să-i ajute să meargă mai departe, abandonând lupta prea devreme, uneori voit, alteori independent de voința lor, constituindu-se în antiteza celor dintâi.
Într-o a treia categorie, dar nu în cele din urmă, se regăsesc cei care încă mai caută drumul spre desăvârșirea complicatului drum-labirint al vieții și destinului lor. Aceștia urmează părți din experiențele înaintașilor lor, sau experimentează pur și simplu lucruri, idei sau concepte noi, personalizate de propriile caracteristici umane. Între aceștia cred că mi-aș găsi și eu locul. Asta pentru că mă aflu într-o permanentă căutare, de informație, de experiențe validate prin rezultate, dar sufăr și de încăpățânarea celui care vrea să realizeze lucruri noi.
Destinul vieții mele este destul de ciudat, am trecut pragul acestei lumi, nehotărât, mi-a lipsit partea de acomodare și am început răzbirea prin hățișurile labirintului printr-o luptă, de a rămâne acolo în necunoscut sau de a porni spre cunoaștere. Și eu, asemenea celor alături de care călătoresc pe acest pământ, cu o conștiință supusă limitei, mă întreb adesea „De ce?” Întrebarea de căpătâi a oricărui conflict izbucnit între dorințele și așteptările pe care le avem, în raport cu efectele întâmplărilor prin care trecem, rezultate ale unor mari contradicții.
O întrebare al cărei răspuns îl voi găsi la momentul potrivit, iar în căutarea acestuia, voi prezenta bucățele din experiența care pavează drumul din viața și destinul meu, parcurse până la acest moment.
A fost odată ca niciodată, dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit…” (Sorin Georgian Ionescu)
