Astăzi, 2 iunie 2010, ora 18.30, în cadrul Târgului Naţional al Cărţii de Poezie, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România (Calea Victoriei, nr. 115), are loc o nouă ediţie a Clubului de lectură Institutul Blecher. Invitaţi: Angela Marinescu, Magda Cârneci, Simona Popescu, Ana Dragu, Rita Chirian şi Diana Geacăr, cu participarea lui Aurelian Octav Popa. O întâlnire moderată de Claudiu Komartin.
Magda Cârneci (n. 1955) a absolvit Facultatea de Istoria şi Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, în 1979. În 1997 a obţinut un doctorat în istoria artei la Paris. A publicat volume de poezie: „Hipermateria” (1981), „O tăcere asurzitoare” (1985), „Haosmos” (1992), „Poeme politice” (1998) şi de eseuri: „Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism” (1996), „Artele plastice în România (1945-1989)” (2000), „Poetrix. Texte despre poezie şi alte eseuri” (2002) şi a fost tradusă în franceză şi engleză.
Rita Chirian (n. 1981) a publicat volumul de poezie „Sevraj” (2006), pentru care a primit Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut şi pregăteşte o revenire anul acesta cu „Kirke”. A tradus din limba franceză romane de JMG Le Clézio şi Maurice G. Dantec. Este profesoară de limba şi literatura română în Valea Hârtibaciului (jud. Sibiu).
Ana Dragu (n. 1976) a debutat cu volumul „Iarbă pentru fiare” (2004), revenind patru ani mai târziu cu „Păpuşa de ceară” (2008), despre care Radu Vancu a scris că e „de o visătorie feroce, cu autofagii suave şi erotisme crîncene, descinse surrealist din Gellu Naum şi expresionist din Teodor Dună”. Locuieşte la Bistriţa.
Diana Geacăr (n. 1984) a avut una dintre cele mai convingătoare reveniri din ultimii ani, publicând „Frumuseţea bărbatului căsătorit” (2009). Ea debutase cu „bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră” (2005), pentru care a primit Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut. Trăieşte la Târgovişte.
Angela Marinescu (n. 1941) a debutat o dată cu al doilea val şaizecist, publicând în 1969 „Sânge albastru”. Până în 1977, a mai publicat trei volume de versuri, urmate de „Structura nopţii” (1979) şi „Blindajul final” (1981), însă avea să devină unul dintre cei mai influenţi poeţi români după „Var” (1989), „Parcul” (1991), antologia „Skanderbeg” (1998), „Fugi postmoderne” (2000), „Limbajul dispariţiei” (2006) şi „Probleme personale” (2009). A mai publicat două volume de eseuri şi a primit cele mai importante premii de poezie din România, printre care Premiul Naţional „Mihai Eminescu” Opera Omnia (2004).
Simona Popescu (n. 1965) a absolvit Facultatea de Litere în 1987, unde este în prezent lector. A debutat cu „Xilofonul şi alte poeme” (1990). Prezentă în cunoscutul volum colectiv al Grupului de la Braşov „Pauză de respiraţie” (1991). A mai publicat volume de poezie şi eseu: „Juventus şi alte poeme” (1994), „Volubilis” (1998), „Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum” (2000), „Lucrări în verde sau pledoaria mea pentru poezie” (2006) şi romanul „Exuvii” (1997, 2004, 2007).
