“Fluxul cultural între România și Franța e încă unul privilegiat”

Lettre du BIEF (Bureau International de l`Edition Française) – publicaţie care va fi editată cu ocazia Salonului de Carte de la Paris (22-25 martie 2013) – a realizat un interviu cu scriitorul Dan Mircea Cipariu (publisher AgentiadeCarte.ro, preşedintele Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, preşedintele OPERA SCRISĂ. RO – societate de gestiune a drepturilor de autor, preşedintele ASB – secţia Poezie) despre realităţile lumii editoriale autohtone şi nu numai. Felicia Popescu (Bureau International de l’Edition Française) dialoghează cu Dan Mircea Cipariu despre vârfurile industriei editoriale din România şi scăderile sale, despre tendinţele predominante în producţia editorială, dificultăţile industriei de carte, piraterie, legăturile culturale dintre Franţa şi România ş.a.m.d. Redăm integral interviul:

Cum puteţi descrie activitatea editorială din România pentru anul 2013? Care sunt principalele axe de dezvoltare în acest sector?

Pentru a vorbi despre viitor, ar trebui să înţelegem câte ceva despre trecutul foarte apropiat şi despre prezentul pieţei editoriale din România. După 2008, anul de vârf al pieţei editoriale în România (o valoare estimată, în 2008, la 60 milioane de euro), efectele crizei au dus la diminuarea dramatică a vânzărilor de carte, în 2012, cu aproape 45%. Acest fapt a condus la reducerea bugetelor pentru copyright, promovare, marketing şi distribuţie. Câteva reţele mari de distribuţie au intrat în insolvenţă, iar resursele umane ale editurilor au fost reduse drastic până la cote de avarie. 2013 va fi anul profilurilor editoriale de nişă şi al pariului pe suporturile electronice (audiobook sau carte electronică). Mulţi editori se vor orienta, din cauza costurilor pentru drepturile de autor mai ieftine, spre autorii autohtoni, în special editurile mici şi medii, iar marile edituri vor fi de două ori mai atente la titlurile comerciale (best-sellers) pe care să le importe. Cartea info-educaţională va fi segmentul cel mai de interes pentru că are încă o piaţă de desfacere solidă (elevi, studenţi, profesori, universitari etc.).  Practic,  în 2013, piața editorială din România va păstra trendul ultimilor ani de scădere a vânzărilor și, în cel mai fericit caz, de păstrare a cotelor de piață a jucătorilor din 2012 !

Care sunt tendinţele predominante în producţia editorială  din România? Care sunt domeniile cele mai în vogă ?

În primul rând, cartea școlară și universitară, info-educațională, care reprezintă între 30-40% din piața de carte! Ministerul Educaţiei a anunțat că va introduce, în 2013, manualele electronice,  o investiție  în valoare de patru milioane de euro pentru 40.000 elevi. Cartea pentru copii, cartea practică și motivațională, cartea spirituală și religioasă, genurile (auto)biograficului scrise de personalități publice și  mediatice vor continua să fie domeniile editoriale cele mai în vogă.

Care sunt principalele dificultăţi de care se lovesc editorii români ? (scăderea interesului pentru citit sau scăderea numărului librăriilor, piratajul etc.) Cum se remediază acestea?

Studiile recente indică o scădere îngrijorătoare a pieței de carte din România – 22% dintre români nu citesc nicio carte, în timp ce doar unul din cinci citește doar o carte pe an (conform studiului IRES 2011). România este pe ultimul loc în Europa la consumul de carte. În acelaşi timp, România nu are, după căderea comunismului, un sistem de distribuţie a cărţii cu acoperire naţională. Multe librării au falimentat sau spaţiile lor au fost preluate de alte activităţi comerciale mai profitabile. Lanţul de librării Diverta a închis, de exemplu, în 2012, jumătate din magazine şi a renunţat la peste 100 de oameni. Aflată  în proces de reorganizare ju­di­ciară, Diverta a încheiat primul se­mestru din 2012 cu afaceri de 7 milioane de euro, în scă­dere cu 22% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2011. Cele mai multe dintre edituri sunt într-o profundă criză de cash-flow, criză ce vine din datoriile pe care le au de recuperat de la lanţurile de distribuţie. Pe de altă parte, criza a determinat statul român să nu mai finanţeze cei 100 de Euro destinaţi achiziţiei de carte pentru profesori, o resursă importantă pentru editorii români. Remediile ţin, în primul rând, de relansarea economiei şi de creşterea puterii de cumpărare. Am propus public următoarele soluţii de redresare: O nouă Lege a Sponsorizarii prin care să fie încurajate actul de mecenat şi sponsorizările pentru evenimente şi opere cultural-ştiinţifice, pentru produse culturale de calitate; O Lege privind acordarea tichetelor de carte pentru profesori şi bursieri (100 Euro – tichete de carte – pentru aproximativ 250.000 de profesori din învăţământul preuniversiar şi universitar; 100 Euro – tichete de carte – pentru bursierii din învăţământul universitar şi preuniversitar; TVA de 5 % pentru carte; Legea Produselor Culturale prin care să fie reglementate condiţiile de exercitare a activităţii contractuale de comercializare a produselor culturale; O lege care să facă diferenţa, fiscal şi financiar, între cuie, prezervative şi carte, spectacol şi lucrări de artă. Astfel încât, distribuţia şi vânzarea acestor opere culturale să nu mai ajungă la cheremul marilor reţele de hypermarket-uri care iau un procent de până la 60% din preţul de vânzare al unui produs cultural; Asigurarea financiară de la Bugetul de Stat pentru achiziţiile publice de carte, reviste literare şi de cultură, precum şi de opere vizuale.

A existat, în ultimii ani, o creştere a interesului editorilor români pentru publicaţii editoriale străine?

Piața editorială românească este una cosmopolită și, chiar dacă nu mai are cititorii dinainte de căderea comunismului, cu un public educat. Peste 45% dintre aparițiile editoriale românești sunt traduceri ale unor titluri care și-au dovedit succesul comercial, cultural, literar sau științific pe piețele europene sau internaționale. Acest flux a fost diminuat din motive de criză economică, dar el nu și-a pierdut ponderea !

Care este locul ocupat de Franţa? Care sunt soluţiile pentru întărirea relaţiilor între editorii francezi şi cei români ?

Spațiul cultural românesc mai este încă francofon și francofil. Canalul TV5 se difuzează în grila obligatorie a operatorilor de cablu, Institutul Francez are o activitate de impact la București, Iași, Cluj și Timișoara, iar fluxul cultural între România și Franța e încă unul privilegiat. Cum suntem într-o lume a imaginii, a lui homo videns, cum ar spune Giovanni Sartori, sunt cunoscuți acei autori francezi care au imagine internațională, dacă e să mă gândesc la cei mai traduși în ultimii ani: Emmanuel Carrere, Marc Levy,  Pascal Bruckner, Michel Houellebec sau Thierry de Montbrial. Pentru a avea o colaborare și mai bună, e nevoie de linii de finanțare comune a copyrightului și o strategie de promovare a unor autori de nișă, cu valoare culturală, estetică, științifică sau spirituală, autori care nu pot prinde formatele comerciale! O promovare a valorilor autentice și organice din spațiul cultural francez în spațiul românesc e și necesară, și obligatoriu de făcut.

https://www.agentiadecarte.ro/ , proiectul editorial pe care îl coordonez, va prezenta, cât de curând, un program al aparițiilor editoriale importante din spațiul german în spațiul românesc

Care sunt aşteptările dvs de la « Salonul Cărţii » organizat la Paris?

Să putem realiza o radiografie cât mai exactă privind piața de carte franceză, a mecanismelor ei de promovare a autorilor și a  lecturii. De asemenea, îmi doresc să putem realiza un dialog activ pentru a găsi cele mai eficiente formule de cooperare între editorii români și cei francezi, mai cu seamă o cooperare legată de titlurile necomerciale, cu valoare culturală, științifică, literară sau spirituală.