De curând, la editura Trei, în colecția ”Psihologia pentru toți”, a apărut volumul ”Copilul, familia și lumea exterioară”, de D.W. Winnicott, în traducerea Nicoletei Dascălu. Cartea scoate în evidență abilitățile înnăscute ale mamei și ale părinților.
Pornind de la legătura naturală care se creează între mamă și copil, D.W. Winnicott explorează o serie de probleme cotidiene din viața unui bebeluș și a mamei lui, cum ar fi hrănirea, plânsul și joaca, grijile, primele mișcări spre independență, precum și, mai târziu, probleme serioase, cum sunt furtul și minciuna. Importanța mamei la începutul vieții, timiditatea, educația sexuală în școală și rădăcinile agresivității sunt expuse într-o manieră directă, accesibilă și prietenoasă. Pe parcursul fiecărui capitol, Winnicott scoate în evidență abilitățile înnăscute ale mamei și ale părinților în general și face diferența între acestea și deprinderile care trebuie achiziționate de-a lungul timpului de către cei care cresc și educă un copil.
Capacitatea voastră de a ști ceea ce este real și ceea ce nu este real îi este de mare ajutor copilului din toate punctele de vedere, pentru că el nu reușește să înțeleagă decât treptat că lumea nu este așa cum ne-o imaginăm și că imaginația nu este chiar ca lumea reală. Dar fiecare are nevoie de cealaltă. Știți prea bine că primul obiect pe care îl iubește bebelușul – o bucățică de pătură sau o jucărie moale – înseamnă pentru el o parte din propria persoană și, dacă i-o luați sau o dați la spălat, este o tragedie. Când bebelușul începe să arunce obiectul iubit și alte obiecte (așteptându-se, desigur, să le ridice cineva și să i le dea înapoi), atunci stiți că a venit momentul în care aveți și voi permisiunea de a pleca și a vă întoarce.
Unele persoane cred că un copil este ca lutul în mâinile unui olar. Ele încep să îl modeleze și se simt responsabile de ceea ce vor obține. Total greșit. Dacă asta este ceea ce simțiți, veți fi copleșiți de o responsabilitate pe care nu trebuie să v-o asumați. Dacă acceptați ideea că bebelușul conține în el tot ce îi trebuie pentru a trăi, atunci veți putea acorda mai multă atenție procesului de dezvoltare și veți fi fericiți să răspundeți nevoilor lui.
D.W. Winnicott, pediatru și psihanalist britanic, a fost medic și șef de secție la Spitalul de copii Paddington Green timp de 40 de ani, până la pensionare, precum și președintele Societății Britanice de Psihanaliză. D.W. Winnicott a avut o activitate bogată și ca profesor, susținând cursuri pentru psihanaliști, psihiatri de copii, profesori și asistenți sociali. A practicat psihanaliza și psihiatria pediatrică până la sfârșitul vieții, în 1971.
