Luni, 4 februarie 2013, la Institutul Maghiar din Bucureşti (Str. Gina Patrichi nr. 8), a avut loc vernisajul expoziţiei “Peripeţii” a artistului plastic Levente Csatlós. Despre expoziţie a vorbit scriitorul Dan Mircea Cipariu, gazda evenimentului fiind Kόsa András Lászlό, directorul institutului. Expoziţia poate fi vizitată până pe data de 16 februarie 2013.
Directorul Institutului Maghiar din Bucureşti Balassi Intézet, Kόsa András Lászlό: „Levente îmi este prieten încă din copilărie, aş putea spune. 
Prima expoziţie în care am colaborat a fost la Bratislava, nu cred că a fost prima sa expoziţie în afara ţării. Nu ştiam că va veni la Bucureşti să facă evenimente la Institutul Maghiar. Expoziţia aceea a fost în amintirea unui foarte bun prieten al meu, care a pierit într-un accident aviatic. Din păcate el nu poate fi aici, să vadă Parisul mic, să vadă aceste lucrări atât de frumoase. Ne bucurăm să îl avem aici pe Csatlόs. Este un artist plastic din România de origine maghiară.”
Scriitorul Dan Mircea Cipariu a fost invitat, de această dată, în calitate de comentator de artă, el semnând şi textul de pe catalogul expoziţiei: „Chiar discutam, atunci când am intrat în această casă, cu traducătorul perfect trilingv George Volceanov, despre faptul 
că există o mai mare uşurinţă a scriitorilor de a face comentariu plastic, pentru că ei au totuşi proprietatea termenilor şi siguranţa lingvistică. Nu sunt critic de artă, ci comentator. Mă amuz teribil când merg la vernisaje şi cineva încearcă să îmi traducă o imagine. Nu fac acest lucru pentru că eu cred că fiecare poate să facă propria sa traducere şi poate să fie propriul său hermeneut. Ce m-a atras în aceste peripeţii este legătura artistului cu descoperirea unui son interior. Dacă veţi vedea cum a lucrat el, din masa aceasta telurică şi acrilică el încearcă să facă un foarte interesant discurs despre călătoriile sale interioare. Mi-au plăcut intervenţiile sale de acuarelă în masa telurică. Sunt ca un fel de iluminare a spaţiului de expresie. Remarc, în primul şi primul rând, dexteritatea de a urmări o anumită construcţie vizuală aflată între două lumi. Sinele său, o lume şi trăită şi visată, dar o lume care are autenticitatea şi organicitatea trăirilor sale interioare, dar şi 
lumea-lumen-lumină, prilej de cercetare vizuală a unui figurativ în tuşe extrem de vibrate şi o zonă ce îşi capătă sensul printr-o lege a contrastelor dinamice. Mie îmi place Levente Csatlós pentru că are o gândire vegetală. Lucrările sale fac bine ficatului, organul care prizează cel mai bine estetic felul în care noi interacţionăm cu lumea. Lucrările sale sunt profunde, au vitalitate, o pornire spre hedonismul unei stări şi a unei lumi interioare. Aceste peripeţii, în română, îmi par un titlu extrem de sugestiv. Nu ştiu cum sună în maghiară. Peripeţiile sale sunt adevărate petreceri, posibilităţi tranzitive ale gândirii şi ale imaginii. Putem vedea, astfel, metamorfozarea unei idei ce este, în acelaşi timp, şi un discurs despre tot ceea ce înseamnă lucrurile profunde. Partea aceea de dicteu interior, de abis sufletesc pe care oricât ai vrea să o explici raţional nu reuşeşti să o faci în termenii cei mai exacţi. Îmi place că Levente Csatlós are forţă şi vitalitate. Este o tensiune plastică în lucrările sale, o tensiune care, însă, nu te deprimă. Este o tensiune care te poate pune pe gânduri, dar care vizează lumina şi iluminarea.”
Dorina CIOPLEA
