Miercuri, 19 decembrie 2012, ora 18:00, în sala de lectură (etajul 5) a Bibliotecii Astra, Corp B, Sibiu, va avea loc lansarea numărului 11-12/ 2012 al revistei „Transilvania“, dedicat lui Dimitrie Gusti şi Şcolii de sociologie de la Bucureşti.
“E un număr coordonat de Zoltán Rostás – care, pe lângă faptul că e unul dintre sociologii de mare prestigiu (el însuşi creator de şcoală, precum Gusti altădată), s-a dovedit şi un excelent designer de reviste. Unde mai pui că are şi un minunat simţ al umorului – priviţi, de pildă, coperta revistei, aleasă de el: e şcoala lui Gusti dându-se pe tobogan, adică pe o moară din Drăguş, satul pe care tocmai îl monogafiau. Al treilea de jos în sus, în tricou de marinar, e Mircea Vulcănescu, „grasul Vulcănescu”, cum îi spunea cu tandră ironie Cioran (care recunoştea, ca şi celălalt mare orgolios al generaţiei, Mircea Eliade, că Vulcănescu era cel mai înzestrat dintre ei). Cred că imaginea asta despre Vulcănescu e la fel de importantă pentru memoria noastră culturală ca şi imaginea morţii lui: în carcera de la Aiud, în care toţi erau dezbrăcaţi şi se stropea cu apă rece pe jos în toiul iernii, Vulcănescu s-a culcat pe spate pe betonul ud şi îngheţat pentru a susţine pe corpul lui călduţ corpul unui tânăr care leşinase. Tânărul a supravieţuit, Vulcănescu nu. Numai luate împreună, cele două imagini (Vulcănescu ludicul şi Vulcănescu martirul) alcătuiesc imago-ul acestei exemplare personalităţi.” (Radu Vancu)
http://raduvancu.unspe.com/2012/12/revista-transilvania-lansare-numar.html
Mircea Vulcănescu a fost o prezenţă „caldă şi tumultuoasă”, „exploziv şi scânteietor”, „un suflet nobil şi generos”; un „filosof de înaltă clasă”, cu o „capacitate ameţitoare, enciclopedică de a aduce mereu noi argumente”; „bunăcredinţă” şi „bunăvoinţă în a dărui”. A avut nefericirea să fie zdrobit în menghina nemiloasă a istoriei.