Ce modele şi poveşti culturale de succes are România după 1990? La o primă ochire, după ce vezi că, din punctul de vedere al infrastructurii şi al puterii culturale, România are un statut de tip neocolonial, gândurile pesimiste ori sceptice pot construi răspunsul că în spaţiul nostru cultural, marcat de tribalizare şi de talibanizare, nu există nici generatori de trenduri culturale şi spirituale, nici modele care să fie replicate de mecanisme şi instituţii culturale. La noi, excepţiile confirmă regula mitologică a surpării, iar ceea ce a fost clădit şi durează ţine de excepţionalul unor oameni care au simţit pe propria lor piele cum e să construieşti programe şi proiecte culturale duse până la capăt. După căutări aprofundate, am găsit, totuşi, câteva modele culturale de calitate şi de succes legate de doi oameni unici: academicianul Eugen Simion şi actorul şi managerul cultural Constantin Chiriac. Prima personalitate a împlinit visul lui Constantin Noica de a publica toate manuscrisele lui Eminescu şi a creat versiunea românească a ediţiilor de tip Pléiade, în care va fi lansat, curând, titlul cu numărul 150, o ediţie specială a poeziilor lui Eminescu. A doua personalitate a făcut din Sibiu Capitală Europeană a Culturii şi a iniţiat unul dintre cele mai importante şi mai puternice festivaluri de teatru din lume. Ei au reuşit să facă aceste performanţe, în primul rând, cu bani obţinuţi de la sponsori ori cu bani europeni. Instituţiile culturale ale statului român nu i-au susţinut aşa cum se cuvenea, mai mult decât atât, în cazul publicării Caietelor Eminescu, Eugen Simion a fost reclamat şi apoi cercetat de către DNA!
Ediţiile de tip Pléiade, cu operele clasicilor noştri şi cei ai modernităţii europene, ediţii apărute în colecţia „Opere fundamentale”, coordonate de Eugen Simion la Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, pregătesc cel de-al 150-lea titlu. De câteva zile, au văzut lumina tiparului ultimele volume, XI şi XII, din publicistica lui G. Călinescu (12 volume cuprinzând peste 18 000 de pagini scrise de geniul criticii noastre literare!), opera romanescă integrală scrisă de Hortensia Papadat-Bengescu (inclusiv romanul ce se credea pierdut, „Străina”, adică peste 4 500 de pagini de proză!). Ediţiile ştiinţifice G. Călinescu și Hortensia Papadat-Bengescu au fost pregătite, ani în şir, de cercetătorii Institutului „G. Călinescu” al Academiei Române şi au reuşit, după contestaţii şi iritări publice, să prindă o cofinanţare de la Administraţia Fondului Cultural Naţional. Colecţia „Opere fundamentale” este, după afirmaţia lui Ion Simuţ, “cea mai interesantă, mai coerentă şi mai amplă iniţiativă de reeditare a clasicilor, apărută după 1990”. Cărţile apărute în această colecţie vizează şi bibliofilia pentru că sunt tipărite la Regia Monitorul Oficial, pe o hârtie specială, şi se bucură de viziunea grafică a maestrului Mircia Dumitrescu. Mai amintesc, printre cele mai recente titluri ale Colecţiei “Opere fundamentale”, ediţia Cioran, care adună toate scrierile româneşti ale lui Cioran, peste 8000 de pagini, şi cele trei volume Blaga, cuprinzând opera sa de ficţiune. Fiecare carte are în spatele ei o bătălie şi numai tenacitatea coordonatorului Eugen Simion a făcut şi face să avem un happy end!
Dan Mircea Cipariu
Stimate Domnule Dan Mircea Cipariu, ne dai voie să reproducem acest text in revista „Cenaclul de la Păltiniş”?
De nota 10.
Domnule Profesor Silviu Guga,
Puteţi prelua textul meu, cu citarea sursei!
Să ne revedem cu bine la Sibiu!
Dan Mircea Cipariu