De curând, la editura Sympoesium din Iaşi, a apărut romanul “Dezrădăcinare sau un nou început“, de Helene Pflitsch.
„După 1990 multe s-au schimbat şi în ce priveşte situaţia noastră, a celor din est, sud-estul Europei, dar şi în ce priveşte optica vizavi de cum poţi să reuşeşti să îţi faci un loc în viaţă dincolo de perspectiva lui „acasă”. Sunt oameni care au fost nevoiţi să plece de acasă din diverse motive, fie ele economice sau de altă natură. Pentru fiecare însă acest drum are propria poveste. Pentru Helene Pflitsch, cum semnează autoarea acest volum, am putea începe astfel: „Aveam mai multe motive pentru care trebuia să plec din ţară. Primul era cel financiar. Mă săturasem să bat la uşi care nu mi se deschideau. Mă săturasem să mai trimit CV-uri care probabil nici nu erau citite. Îmi aminteam fraze de genul: «La cinzeci de ani nimeni nu mai are nevoie de tine!» pe care le combăteam cu înverşunare.” Sau, poate, tot ce a urmat întâlnirii cu Erich, un bărbat cu care, deşi inima nu prea îi dădea ghes cu totul, s-a gândit că poate să îşi refacă viaţa după o căsnicie care a rămas în urmă. Şi nu faptul că acesta a rămas cu un handicap după un accident, ci nesinceritatea lui şi comportamentul care era departe de ce se aşteptase de la el. Cu toate acestea, deşi augurii nu erau buni, îşi vinde casa din România pentru a afacere care se dovedeşte că era o păcăleală, pleacă în Germania în căutarea unei vieţi noi. Şi urmează, după această decizie, căutările, încercări de tot felul, munca multă, uneori fără să pară că mai există ieşire. Şi, în final, o întâlnire neaşteptată, când nu se mai gândea că are scăpare din acest cerc vicios şi… după dezrădăcinare, în viaţa ei intră un alt om, şi, astfel, se iveşte un nou început.
Interesantă este, desigur, şi experienţa de viaţă, dar şi „călătoria” până la acest „nou început”, oamenii pe care i-a întâlnit în diversele locuri de muncă, felul în care a înţeles Helene că sunt priviţi/ căutaţi/ angajaţi membrii diverselor etnii, emigranţii din diverse ţări, comportamentul acestora, felul în care îşi găseau un loc în noua lume, cartierele/ casele în care stăteau, visele, dorinţele, încercările lor de tot felul pentru a răzbate, piedicile, tertipurile, cinstea unora, necinstea altora ş.a. Şi, nu în ultimul rând, de remarcat începutul încurajator al autoarei în acest alt „nou început”, în lumea scrisului cu această carte cu tentă autobiografică despre curajul (sau disperarea?) de a lua viaţa de la capăt.“ (Marius Chelaru, Convorbiri literare, nr 10/2012)