Joi, 25 octombrie 2012, ora 12.00, la librăria Mihail Sadoveanu din București (B-dul G-ral Magheru, nr. 6-8), va avea loc lansarea volumului de povestiri pentru copii „Pricoliciul” de Francisca Stoenescu, editura Tracus Arte. Prezintă scriitorul Claudiu Komartin.
”(…)Pricoliciul este una dintre acele cărţi de care nu poţi decât să te îndrăgosteşti. Scrisă cu tandreţe aproape, cu o precizie stilistică geamănă cu firescul, atât cât poate literatura să se apropie de firesc, ea ne introduce pe nesimţite în lumea magică şi seducătoare a Pădurii. O pădure tainică în care locuiesc ariciul, veveriţa, greierele, iepurele, furnicile, puiul de urs, liliacul, broscoiul, hârciogul şi alte animăluţe în aparenţă comune, dar în fapt cu totul extraordinare. De ei, noaptea, are grijă fantasticul pricolici, care apare când oftezi şi nu poţi să adormi şi te alină şi te adoarme cu incantaţia sa şoptită sau cântată. Dincolo de atributele fantastice generalizate ale tuturor animăluţelor din pădure, cum ar fi vorbitul, fiinţa magică prin excelenţă este acest pricolici. Locuitor al mai multor tărâmuri, cu identitate incertă, sau, oricum, mixtă (pârş şi spiriduş), acest protector omniprezent păstrează şi perpetuează o aură de mister care se răsfrânge asupra întregului teritoriu pe care îl patrulează. Lumea aceasta magică devine magică şi datorită influenţei indirecte a naivului şi bine-intenţionatului pricolici. Registrul clasic al poveştilor cu animale, exemplar acordat din punct de vedere tehnic, este mereu dublat de aceste incursiuni în fantastic şi miraculos, provocate în cea mai mare măsură de apariţiile unor vizitatori cum sunt vrăjitoarea care îl transformă pe broscoi în prinţ şi îl trimite pe un tărâm de basm, apariţiile bizare şi contrariante ale leului de circ sau ale iepurelui cu coadă, puiul de cuc crescut de iepure între urechi, sau chiar povestea veveriţei care urmăreşte luna până la capătul pădurii şi se întoarce cu o „amintire” de plastic. Miraculoasă este şi relatarea episodului cu iepurele care se urcă în copac pentru a speria vulpea şi care sfârşeşte îngrijind o vulpe bolnavă şi speriată.(…)”, Cosmin Perța (fragment din postfața volumului)
