Luni, 16 octombrie 2012, de la ora 16.00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti va avea loc lansarea volumului de poezii „Beţie fără martori” de Anca Stănescu, Editura Tracus Arte. Vor vorbi despre carte scriitorul Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu, directorul Editurii Tracus Arte.
„O distinctă coregrafie a absenţei ne propune doamna Anca Stănescu. Pierdută într-o mulţime fără chipuri ori nume, poeta îşi caută identitatea printre oameni şi obiecte care, în viziunea sa, au aceeaşi „însuşire”: indiferenţa.
O invizibilizare a unor umbra ce pot deveni oricând trecut sau viitor bântuie prin versurile sale: „Îmi las enoţiile să populeze aglomeraţia de seară/ Ca o colonie de termite./ Încerc să descopăr între oameni chipul bărbatului care poartă aceeaşi tristeţe ca şi mine/ Fără rezultat/ Sau măcar mâinile bărbatului care, abătut, şi le-a sprijinit de cap la fel ca mine./ Nimic”.
Poemele doamnei Stănescu dovedesc enoţie şi profunzime dozate într-un inedit al metaforei. Corporalitatea acestui sentiment prinde şi glas şi, ca o forţă magnetică, capătă şi forma sintagmei tipărite. (…) Poezia doamnei Anca Stănescu practică un imagism depresiv, un discurs poematic ce îmbină trecutul, uneori nostalgic, cu un prezent aflat într-o continuă mişcare şi pe care poeta îl priveşte cu un ochi de o precizie cinematografică; uneori ideile sunt lăsate în urma imaginii ce capătă o forţă de sugestie de o pregnanţă mai convingătoare.” (Traian T. Coşovei)
“Sunt de formaţie psiho-sociolog, am lucrat ca psiholog, jurnalist, acum sunt secretară la Facultatea de Ştiinţe Politice.
Am început să scriu în copilărie, la 8-9 ani, până pe la 12-13. Am făcut o pauză de 24 de ani, după care mi-a revenit … inspiraţia. Am publicat câteva volume la Editura Eminescu, dar acesta îl consider adevăratul meu debut. Sper ca viitorul volum, pe care o să încerc să îl termin primăvara viitoare, să facă dovada unei consistenţe sporite şi a unei maturizări mai elaborate. Îmi place la fel de mult să pictez, să dansez şi să conversez … interesant. Am un fiu, Alexandru, de 3 ani şi 4 luni, care e la vârsta învăţării primelor poezii. Eu sper ca, peste un timp, să le şi scrie…” (Anca Stănescu)