„Prima ediţie a târgului de carte ”AER de carte… la Palat”, organizat de Muzeul Naţional Cotroceni în colaborare cu Asociaţia Editorilor din România, a debutat în weekendul 15-16 mai 2010. Cum a fost?
Soare. Vizitatori încoace şi încolo. Irişi violet. Corturi albe, pe esplanadă. AER de carte…
Ploaie. Torenţială. Vizitatori răzleţi, cu umbrele. Expozanţi – Humanitas, Rao, Herald, Curtea Veche Publishing, Ad Libri, Casa Radio, ICR, Vremea, Paralela 45, Igloo, Corint, Niculescu, Art, Librăriile Humanitas, Vivaldi – protejându-şi cărţile de picăturile ‘interesate de noutăţile editoriale’.
Masă rotundă cu temă generoasă: ”Cândva în Bucureşti… Monumentele şi siturile istorice din România – importante pentru Europa?” (15 mai 2010). Generoasă pentru că vorbitorii: Silvia Colfescu (Director – Editura Vremea), Constantin Dumitru (www.bucuretiivechisinoi.ro) şi Mihai Boboc (Grupul Civic Bucureşti) ar fi putut spune poveştile Bucureştilor pâna la ediţia următoare a Târgului, spre încântarea auditoriului.
Temă îngrijorătoare. Pentru că, în România – ţara cu palate şi case frumoase, vestigiile de interes naţional sunt supuse, într-un mod aparent paradoxal, degradării şi distrugerii. Bucureştenii sunt martorii unor iniţiative şocante, în acest sens: se demolează clădiri înscrise pe Lista Patrimoniului istoric şi arhitectural; se înalţă birouri supra-etajate în mult prea intima apropiere a unor biserici, cu ignorarea celor mai elementare reguli de arhitectură, inginerie structurală şi urbanism, şubrezind temelia lăcaşurilor de cult şi periclitându-le existenţa în caz de cutremur, dar şi de incendiu.
„Ne întrebăm dacă siturile istorice şi arhitectonice din România sunt importante pentru Europa, dar pentru noi sunt ele importante?” – astfel a început doamna Silvia Colfescu discuţiile.
Într-adevăr, dacă nu avem grijă de propria noastra istorie, nu ne putem încadra în istoria europeană.
Case din Patrimoniul istoric şi arhitectural sunt lăsate în ruină. Este cazul Casei Spiru Haret, al Casei Oromolu şi al altor monumente sacrificate pe altarul câştigurilor imobiliare.
Dar care ar fi soluţiile? Cum să procedăm pentru ca întâlniri precum cea de la Muzeul Naţional Cotroceni să nu rămână doar iniţative lăudabile? Domnul Mihai Boboc este convins că doar asumându-ne împreună promovarea valorilor putem izbândi. Responsabilitatea socială se sprijină pe trei piloni: instituţiile statului, societatea civilă şi agenţii economici.
Cei prezenţi au mai vorbit despre „Oraşul de sub oraş (zona Lipscani) – simbioză între Orient şi Occident”, proiectul de refacere în miniatură a monumentelor bucureştene – în Parcul Izvor… Colectivul de entuziaşti al „Bucureştilor vechi şi noi” ne-a invitat, prin 
domnul Constantin Dumitru, să poposim „din atmosfera trecutului, la portile prezentului”; ei ne pregătesc un film de 5 minute, care va prezenta povestea Mânăstirii Colţea, pe fondul imaginilor Mânăstirii – refăcută virtual. Timpul s-a dovedit insuficient pentru câte ar mai fi fost de spus…
Cuvintele lui Andrei Pippidi: „O capitală este chiar salonul ţării, în care se civilizează sufletele şi inimile şi care ridică prestigiul poporului în faţa lumii civilizate” („Bucureşti, istorie şi urbanism”, editura Domino, pag. 272.) – ne inspiră pentru a ne mobiliza în sensul celor discutate.
Nu pot încheia fără a mulţumi primitoarei noastre gazde, Muzeul Naţional Cotroceni.”
Cristina Poterăşoiu, Director Executiv-Asociaţia Editorilor din România
