Selecţie de Daniel Cristea-Enache din „Supravieţuirile” lui Radu Cosaşu (1. „Rămăşiţele mic-burgheze”, 2. „Armata mea de cavalerie”), în „Opere”, IV, prefaţă de Paul Cernat, Editura Polirom, 2011.
Probabil că mediocritatea mea mă silea să fiu intimidat în faţa papillon-ului lui Aftalion – în care vedeam rezistenţa subversivă a unei culturi cu care, dacă noi nu aveam ce face, el nu renunţa la ea, ceea ce impresiona mic-burghezul din mine, încă dispus la obiectivităţi secrete şi nemîntuit de amintirea papillon-ului purtat de tatăl meu – totuşi, de astă dată, nu m-am lăsat torturat de fineţuri, suveniruri şi politeţi, cerîndu-i imperativ, cu drepturile de mult recunoscute ale unui redactor în faţa căruia corectorul trebuie să stea smirnă, reportajul meu de la Râmnicu Sărat, „să-l văd în albă… sînt foarte grăbit!”. Proaspăt ras, deşi stătea de ora prînzului, cu părul impecabil tuns şi strălucind sub briantină pusă cu discreţie, Aftalion se mişcă de-ajuns de leneş, căută pe o masă „alba”, mi-o întinse obsecvios şi mă lăsă s-o citesc, el despăturind un şerveţel, minunat brodat, de casă bună, în care se găseau două ouă fierte, un pacheţel 
cu două felii subţiri de şuncă, un alt pacheţel cu un boţ substanţial de unt, trei felii de pîine, ba chiar şi un ouar, care mă şocă fără întîrziere. Ce căuta ouarul la un ziar de tineri revoluţionari?
