Editura Casa Radio participă la evenimentul Strada de C`Arte, care se desfăşoară în perioada 21-29 septembrie 2012 în Bucureşti, ocazie de a aduce publicul cititor mai aproape de volumele speciale editate de Casa Radio. Pentru o mai bună cunoaştere a colecţiilor şi cărţilor-eveniment pe care editura le propune, Andra Rotaru a dialogat cu Elena Maria Negoescu, redactor la Editura Casa Radio, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro:
Există numeroase tendinţe în momentul de faţă în industria editorială. E-bookuri, audiobookuri sunt cele care incită publicul român vs. volumele clasice, tipărite pe hârtie. Ce aduce în plus Editura „Casa Radio”?
Bucuroși de întrebare! Chiar de un „plus” am îndrăzni și noi să spunem că este vorba, ce singularizează oferta noastră și ne situează din capul locului într-un raport de complementaritate față de orice alt actor de pe piața de profil. Editura Casa Radio este o editură cu program, acesta constând în valorificarea exclusivă a unui fond unic de înregistrări, arhiva Radioului public, creată în mai bine de opt decenii de funcționare, faimoasa „Fonotecă de Aur”.
Această aparentă „restricționare” (delimitare) a editărilor constituie în fapt un important avantaj competitiv pe piață, ce funcționează ca o distincție definitorie, avantaj complet asumat de strategia noastră editorială și pe care intenționăm să-l exploatăm în continuare.
Drept urmare suntem singura editură ce poate oferi cititorului/ascultătorului (în condiții licite!) vocea lui Arghezi, Blaga, Bacovia, Sadoveanu, Nichita Stănescu, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum, Leonid Dimov…
Vocea este esențială și decisivă în reușita acestui produs – cartea sonoră –, este de fapt adevăratul vehicol al textului literar, „conține secretul creației”, ca să-l citez pe un vechi prieten și „complice” al editurii noastre, poetul și criticul cultural Bogdan Ghiu, autorul studiului introductiv al albumului G. Bacovia, Rar, poeme rostite la Radio – 1954 (Biblioteca de poezie românească, seria „Colecționarul de voci”), publicat în 2 ediții, astăzi epuizate…
Colecţia “Lecturi pe întuneric” a fost apreciată în cadrul unor evenimente de marcă precum Gala industriei de carte.
Îmi pare necesară încă o precizare în ceea ce ne privește, avem 2 formule editoriale pentru așa-numitul „audiobook”: pe de o parte, o realizare tehnico-artistică ambițioasă, un produs „hibrid”, complex și sofisticat, ce reunește text, ilustrație și înregistrare sonoră – și aici avem albumele din colecția citată mai devreme, de poezie în lectura autorului („Biblioteca de poezie românească” / seria „Colecționarul de voci”), colecția de teatru radiofonic pentru copii („Radio Prichindel”), unde în ultimii ani am dus lucrurile chiar și mai departe, asociind roman grafic și sonor (BD+CD!) ș.a., iar cealaltă linie de producție acoperă accepția cea mai răspândită de pe piață, respectiv transpunerea unui conținut literar pe suport sonor (CD) – și aici avem colecțiile de teatru radiofonic („Fonoteca de Aur”), de povești („Noapte bună, copii!”), de divertisment („Ora veselă”) și … premianta „Lecturi pe întuneric”.
Într-adevăr, la prima ediție a Galei Industriei de Carte din România „Bun de Tipar”, am avut bucuria de a vedea colecția noastră de carte vorbită răsplătită cu Mențiunea specială a Juriului, la categoria Cea mai bună carte netipărită – Audiobook, pentru titlurile apărute în 2011: Mircea Horia Simionescu citește din Ingeniosul bine temperat; Mircea Nedelciu citește Ora spre zero și alte proze; Emil Botta recită …de la Dante la Eminescu… .
„Lecturi pe întuneric” – colecția vocilor care luminează textul! – își propune să ofere ascultătorilor pagini de mare literatură în versiuni sonore mereu surprinzătoare, autentice probe de radio art, punând în circulație documente unice din arhivele Radio România.
Dacă titlul colecției ne trimite la N. Iorga – primul nostru star mediatic! –, care şi-a supranumit popularele sale conferinţe radiofonice Sfaturi pe întunerec, am avut în minte și rândurile lui T. Arghezi, un „fan” al Radioului încă de la începuturile sale, din 1928, de la care aflăm că transmisiunile se făceau din „cabinele cu păreţii de catifea“, pe întuneric, „la lumina gălbuie a unui bec, atât cât să descifrezi cuvintele pe care urma să le lansezi în eter, …lămpile se sting, un semnal electric se aprinde şi se stinge, o singură lampă crepusculează palid manuscrisul…”, (am citat din volumul de publicistică radiofonică argheziană Radio Papagal, apărut la editura noastră în acest an, o antologie ce restituie peste 200 de articole cu tematică radiofonică, rostite la microfon sau apărute în presă în perioada 1927-1967).
Cele mai recente apariții din colecția premiată: I.L.Caragiale, 3 schițe prahovene citite de Virgil Ogășanu și G. Călinescu vorbește despre Eminescu, poet național (faimoasa conferință din 1964, în rostirea nu mai puțin faimoasă a marelui critic…) au fost lansate în acest an la Bookfest.
De asemenea, una dintre colecţiile inedite ale editurii este „Fonoteca de aur”, destinată în mare măsură unui public cult.
„Fonoteca de Aur” este o colecție “vedetă” în măsura în care teatrul radiofonic rămâne o „vedetă” în preferințele publicului, un public neașteptat de larg, ce nu încetează să-și dovedească interesul pentru acest gen. Chiar și păcătoasa de piraterie (din păcate și aceasta larg răspândită!) probează de fapt atracția constantă pentru „teatrul pe unde”, un produs specific radiofonic.
Și ca să facem față acestor atacuri la patrimoniul radiofonic, aducem și aici ceva „în plus” (ca să revin la prima dvs. întrebare): înregistrările istorice, spectacolele legendare, monștrii sacri ai scenei românești de altădată revin în circulație printr-o formulă editorială adecvată orizontului de așteptare al publicului de azi, reunind un packaging elegant (format jewel box, cu o machetă originală) și prezentările semnate de critici tineri și activi în spațiul cultural actual, care „recontextualizează” documentul sonor…
Astfel seria Chirițelor lui Alecsandri (înregistrări 1960, cu uimitorul Miluță Gheorghiu în rolul titular!) și seria Ibsen (înreg. 1954-1958) sunt prezentate de Iulia Popovici, Vasile Ernu prezintă seria Gogol (spectacole 1952-1953), Alexandru Matei seriile Molière (înreg.1953-1957) și Hugo (spectacole din perioada 1952-1960) ș.a.m.d.
Un raft de bibliotecă cu edițiile sonore ale marilor clasici ai dramaturgiei! (iar lista „marilor clasici ai scenei” care însuflețesc aceste capodopere este cu adevărat copleșitoare – o vizită pe site-ul nostru, www.edituracasaradio.ro, vă va convinge cât de greu este să nu uiți pe cineva…).
Ce mai recentă apariție a colecției este un omagiu adus lui Liviu Ciulei; o datorie pe care o aveam față de uriașul om de teatru dispărut anul trecut, fiind singurii deținători ai înregistrării debutului său regizoral: Omul care aduce ploaia de Richard Nash (1957), cu Clody Berthola, Ștefan Ciubotărașu, Fory Etterle… (vom lansa CD-ul la Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei, la 25 octombrie a.c., cu prilejul dezvelirii unei plăci comemorative la împlinirea unui an de la moartea regizorului)
În epoca volumelor pentru copii realizate pentru tablete, care este plusul pe care îl aduce colecţia „Noapte bună, copii!”?
În ordine:
1. calitatea și varietatea textelor literare (de la Creangă și Coșbuc la basme africane sau lapone…);
2. din nou, marile voci care spun cele „7 povești pentru 7 zile” (acesta este sloganul colecției), actori de neuitat (în performanțe inegalabile și, din păcate, irepetabile), precum: Octavian Cotescu, Tudorel Popa, Magda Popovici, Dumitru Furdui, Elena Pop, Șt.Mihăilescu-Brăila ș.m.a. ;
3. formula grafică seducătoare, datorată lui Alexandru Ciubotariu aka Ciubi, „Pisica pătrată”, street artist și autor de benzi desenate (ba chiar și autor al primei istorii a BD-ului românesc, apărută anul trecut).
Cum se realizează o ediţie sonoră, care sunt dificultăţile şi care sunt reuşitele la finalul conceperii sale?
O ediție sonoră – în accepția noastră – începe prin a parcurge toate etapele necesare realizării unei ediții scrise (documentarea, munca filologică pentru stabilirea textului, identificarea formulei editoriale adecvate…), este completată de operațiunile tehnice (care diferă în funcție de vechimea și calitatea înregistrării) și de demersurile juridice necesare obținerii cesiunii drepturilor de autor și conexe înglobate în respectiva producție audiovizuală (cu dificultăți notabile datorită societăților de gestiune colectivă nefuncționale…).
Miza finală este de a oferi – prin prelucrare editorială adecvată – o nouă viață documentelor sonore din arhivele noastre, de a transforma într-un patrimoniu viu colecțiile unei instituții octogenare.
Editura Casa Radio va participa în perioada 21-29 septembrie 2012 la evenimentul Strada de C`Arte, ediţia a II-a. Care sunt titlurile importante pe care le propune publicului?
...destule, dar ne vom opri asupra unui singur autor, al cărui centenar a trecut anul trecut neobservat… și pe care sperăm ca publicul să-l descopere pe Strada de C`Arte, „în desantul poetic” de care vorbea Dan Mircea Cipariu…
La 15 septembrie s-au împlinit 101 ani de la nașterea poetului și actorului fenomenal, care a fost Emil Botta.
Editura Casa Radio l-a omagiat prin două apariții, dedicate o dată poetului citindu-și versurile la microfon (albumul Noapte din Andersen, Biblioteca de poezie românească, seria „Colecționarul de voci) și apoi actorului unic care recită tulburător din marea poezie a lumii (Emil Botta recită… de la Dante la Eminescu…, CD în colecția „Lecturi pe întuneric”).
Nu putem spera decât într-o întâlnire fericită a iubitorilor de poezie – 
prilejuită de oferta generoasă a Străzii de C`Arte – cu acest autor, pe care semnatarul studiului introductiv, Bogdan-Alexandru Stănescu, îl situează printre „cei 3 mari B ai poeziei române, alături de Blaga și Bacovia”. Să mai spunem că cele 17 poeme rostite la Radio între 1967-1973 sunt ilustrate cu tot atâtea desene originale semnate de binecunoscutul ilustrator de poezie Tudor Jebeleanu, rezultatul fiind o minunată carte–obiect, ce nu poate lăsa indiferent nici un consumator de poezie.
