Jurnalistul Sebastian Crăciun a trimis, pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro, un text despre recent desfăşuratul festival IConArts de la Sibiu, precum şi despre academia cu acelaşi nume, în cadrul căreia au fost pregătiţi, anul acesta, peste 100 de cursanţi. Redăm, mai jos, textul integral.
Timp de două săptămâni am fost martorul unui eveniment impresionant din punct de vedere organizatoric, dar mai ales artistic. De pe 23 iulie s-a desfăşurat la Sibiu şi în împrejurimile acestui centru cutural, turistic ediţia a X a a Festivalului şi a Academiei ICon Arts, la care în acest an au participat peste 100 de cursanţi din America, Europa şi Asia. A fost un ritm de muncă intens, de dimineaţa până seara tinerii muzicieni urmărind să se deszvolte profesional sub supravegherea unor maeştrii ca: percuţionistul Miurcea Ardeleanu, vibrafonistul Alexandru Anastasiu, violoncelistul Adrian Mantu, violonistul Ladislau Csendes, dirijorii Gheorghe Costin şi Gabriel Bebeşelea, clarinestisul Emil Vişenescu, jazziştii Luiza Zan, Mircea Tiberian şi Chris Dahlgreen, compozitorii: Fred Popovici, Philip Cashian, Joshua Fineberg, chitaristul Reinbert Evers, fotograful Cornel Lazia. Serile organizatorii: ExcesMusic și Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România ne-au delectate cu 13 concerte cu tematici diverse. Joi 26 iulie a fost seara de compoziție britanică, sprijinită de British Council, un eveniment care s-a desfăşurat în sala Thalia a Filarmonicii si în care a evoluat ansamblul ICon Arts, dirijat de Gabriel Bebeşelea. Am ascultat patru lucrări ale unor compozitori britanici din mai multe generaţii, adepţi ai mai multor curente: Tomek de Joe Cutler – un cvintet pentru oboi şi cvartet de coarde, o creaţie care a pus accentul pe repetitivitate şi pe dialogul dintre instrumentul de suflat şi corzi, In the mirrors of sleep de John Woolrich, o piesă de o excesivă delicateţe, în care lipsa conflictelor sonore a creat un dezechilibru şi ne-a lăsat impresia unei muzici venită din alte epoci. Cea mai interesantă lucrare a fost Aquila a lui Philip Cashian, şeful catedrei de compoziţie de la Royal Academy of Music. A fost o piesă foarte expresivă, picturală, în care îţi reprezentai mental zborul şi atitudinea unei acvile, o creaţie a scolului 21 bazată pe tehnicile clasice de preluare a temelor – cu adevărat melodice. O piesă în care compozitorul a evitat folosirea efectelor de dragul şocurilor sonore, aşa cum după părerea mea a abuzat Robert Peate în cele Cinci tablouri de iarnă. O zi mai târziu în același loc a fost seara de compoziție finlandeză. Creația nordică a fost mai slab reprezentată din punct de vedere valoric, multe experimente, lucrări cu lungimi mult prea mari și cu rezultate sonore diametral opuse. Marti 31 iulie, tot în sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu am asistat la un recital al profesorilor invitaţi la sectia de interpretare. Astfel publicul sibian a putut asculta artişti importanţi ca: violoncelistul Adrian Mantu, violonistul Ladislau Csendes, percutionistul Mircea Ardeleanu, chitariştii Reinbert Evers şi Sung Jin Kim, şi vibrafonistul Alexandru Anastasiu care a prezentat o piesă proprie cu puternie accente jazzistice. In rest au rasunat lucrări de: Peter Szegho, Vitautas Barkausas, Arvo Pert, Klaus Hinrich Stahmer. Miercuri 1 august a fost seara maeștrilor invitați de-a lungul timpului la secția de compoziție a Academiei. În concertul Ansamblului ICon Arts, condus de Gabriel Bebeşelea au putut fi ascultate patru lucrări care in ciuda faptului că au fost create într-un spaţiu temporal restrâns de aproximativ 15 ani, au venit din spaţii conceptuale diferite. Foarte interesantă alăturarea unor compozitori din generaţii diferite: Fred Popovici, Joshua Finberg, Dan Dediu şi Diana Gheorghiu – compozitor invitat. Cu exceptia lucrării lui Dan Dediu, putem spune ca a fost o seară în care s–au îmbinat muzica şi tehnologia, muzica şi ştiințele exacte. Lui Dan Dediu i s-a cantat concertul pentru clarinet si orchestră de coarde – Luminişul urlătorului, o piesă interesantă care a beneficiat de evolutia solistică a fantasticului clarinetist Emil Visenescu, precum si de spectaculoasele efecte vocale realizate de soprana Veronica Anuşca. Il stiam pe Fred Popovici copozitorul atras de matematică şi electro acustică, l-am descoperit pe Joshua Fineberg, compozitor care a predat la Columbia University, la Harvard şi la Boston, creator care a apropiat muzica de fizică, mai precis de o ramura a acesteia – mecanica mediilor continue. Diana Gheorghiu a prezentat o serie de premiere într-o singură piesă – ”Dragonfly”. A fost prima utlizare într-un concert în România a tehnologiei Augmented Reality în care muzică a fost combinată cu elemente vizuale de înaltă fidelitate, accesibile ochiului numai prin mijlocirea unor dispozitive electronice – tablete, telefoane mobile de ultimă generaţie. Piesa scrisă pentru violoncel, percuţie şi sunete preînregistrate, fiind, totodată, prima lucrare ce exploatează tehnica ”umbrelor captive” – modalitate de compoziţie aparţinând Dianei Gheorghiu, în care sunetul după ce este atacat este preluat electronic, iar ecoul este amplificat și capătă un rol activ. Pe 2 august, tot pe scena sălii Thalia au evoluat cei mai buni cursanti ai Academiei IConArts. Ritmuri incitante, dinamism au emanat cele trei ansambluri de percutionişti coordonate de Mircea Ardeleanu. Am remarcat calitatea sunetului şi inteligenţa frazării la clarinetistul Victor Tobac, tehnica şi sensibilitatea chitaristului Bogdan Cioceanu, originalitatea şi omogenitatea cvintetului de violoncele pregătit de Adrian Mantu. In interpretarea tinerilor cursanti ai Academiei Icon Arts au putut fi ascultate opusuri de Eduardo Soto Milan, Dumitru Ungureanu, Cătălin Ştefănescu, Constantin Râpă, Alberto Ginastera şi alţi creatori ai secolului XX. Impresionant a fost concertul Orchestrei Academiei IConArts de la biserica fortificată din Biertan – un loc superb în care muzicile lui Mozart și Beethoven au avut rezonanțe speciale. La Teatrul Gong în penultima zi a festivalului a fost concertul claselor de jazz, în care senzația serii a fost apropierea unui instrument ca viola da gamba, de free jazz. Protagonist americanul Chris Dahlgreen, care a evoluat alături de Mircea Tiberian și de mulți studenți foarte talentați. Concertul final al claselor de interpretare muzicală a avut loc într-un alt spațiu special, în bazilica în stil romanic, fortificată, din Cisnădioara, care datează din a doua jumătate a secolului al XII lea și care la orizont era străjuită de munții Făgăraș. În acest loc binecuvântat s-a căntat și a avut loc acordarea diplomelor de participare la cea de-a X a ediție a Academiei IConArts. Ultimul concert al festivalului a fost găzduit de sala Thalia din Sibiu. Orchestra Academiei a surprins prin nivelul la care a ajuns după doar zece zile de lucru sub conducerea dirijorului Gheorghe Costin. Un ansamblu alcătuit din foarte tineri muzicieni care a impresionat publicul prin construcțiile sonore logice realizate, omogenitate și ambiție. Programul a cuprins două opusuri mozartiene: Serenada în Re major și Concertul pentru clarinet și orchestră, solist excepționalul Emil Vișenescu, Simfonia I de Beethoven și o piesă spumoasă a câștigătorului concursului de compoziție IConArts ediția a IX a, Dan Variu, intitulată Danț oșenesc. Acum vorbim la trecut despre Festivalul și Academia IConArts ediția a X a, dar cu siguranță tinerii muzicieni, specialiștii și publicul așteaptă provocările ediției de anul viitor.
Sebastian Crăciun
