În perioada 29 martie – 16 aprilie 2012, la Galeria Galateea (Calea Victoriei 132, sector 1, Bucureşti), este deschisă publicului expoziţia “Formă minimală” care cuprinde lucrări de ceramică realizate de artistul visual Nicolae Moldovan. Un artist tânăr, cu deschidere spre publicul internaţional şi nu numai, cu care Dorina Cioplea a dialogat, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, despre actuala expoziţie dar şi despre simplitatea formei într-o lume a violenţei vizuale.
În recent vernisata expoziţie personală de la Galeria Galateea ai adus în faţa publicului o altă latură a lui Nicolae Moldovan. ”Formă minimală” este o expoziţie cu … forme minimale, total diferite de obiectele care te-au pus pe lista colecţionarilor din multe colţuri ale lumii. Care este ideea acestui nou ”tu”?
Prima mea lucrare mai serioasă, din material ceramic, a fost o „formă minimală”.
Simplificarea formei până la esenţă m-a preocupat din totdeauna, ajungând să fie ideea de bază a lucrărilor mele. Din perspectiva celor care privesc lucrările din aceeastă expoziţie, poate fi o surpriză, deoarece am expus foarte rar acest tip de lucrare.
Între vasele cu inspiraţie Cucuteni şi formele minimale singura asemănare este siguranţa liniilor cu care le realizezi. Din punct de vedere conceptual, care dintre ele reprezintă o provocare mai mare? Dar din punct de vedere tehnic?
Am studiat şi împrumutat tehnica de modelaj şi de decorare a vaselor şi obiectelor din „cultura ceramicii neolitice”, adaptându-le la realizarea lucrărilor din aceeastă expoziţie. Conceptual, „forma minimală” este pentru mine prioritară în comparaţie cu un alt tip de formă. Acest concept are rădăcini foarte adânci în ceramică de Cucuteni care se bazează, în primul rând, pe conturul simplu şi curat al formelor.
Binecunoscutele tale vase se regăsesc în colecţii particulare de pe mai multe meridiane. Cum reacţionează, însă, publicul la aceste forme minimale?
Reacţiile publicului faţă de munca unui artist sunt importante, doar până la momentul în care tind să devină un „ghid” pentru artist. Vis-a-vis de „formele mele minimale” am întâlnit public care priveşte cu surprindere şi curiozitate lucrările din noua mea expoziţie şi, pe de altă parte, persoane care sunt oarecum familiarizate cu munca mea, privind lucrările ca pe o continuitate logică a artei mele.
Expoziția ”Formă minimală”, de la Galeria Galateea (Calea Victoriei 132, Bucureşti), reuneşte piese atât de dimensiuni considerabile cât şi miniaturale, toate fiind , însă, realizate din argilă comună. Cât de greu este să oferi preţiozitate unui material care nu este considerat deloc nobil?
Toate piesele, mici şi mari, din această expoziţie sunt lucrate într-o tehnică de modelare „din aproape în aproape”, folosind lutul comun ceramicii tradiţionale. Am încercat şi sper că am reuşit să înnobilez şi să dau preţiozitate suprafeţei lucrărilor, prin pictarea lor cu angobe mate, patinate şi arderea lor la 1000 de grade Celsius, în cuptor pe gaz.
Eşti un artist destul de versatil, între lucrările tale regăsindu-se de la desene, la obiecte de ceramică şi chiar sculpturi. Cât de necesare sau cât de normale sunt aceste etape în formarea personalităţii unui artist ceramist?
Pentru a se putea exprima cât mai bine prin lucrările sale, un artist ceramist trebuie să ştie să deseneze să modeleze şi să picteze deoarece aceste trei elemente importante sunt cuprinse, în mai mică sau mai mare măsură, în obiectul ceramic. Acord aceeaşi atenţie celor trei elemente, îmbinându-le pentru a-mi realiza scopul: lucrarea ceramică.
Într-o lume a kitsch-ului, cu lucruri complicate şi violente din punct de vedere vizual, tu te întorci la forma minimală. Simţi această nevoie mai mult din punct de vedere social sau din punct de vedere artistic, în contextul artei contemporane?
Trăim într-o lume în care suntem agresaţi continuu, vizual şi estetic, în care obiectul artistic trebuie să fie cât mai şocant şi violent pentru a nu trece neobservat. În acest context social şi artistic, mă întorc la forma simplă, esenţializată, la suprafaţa curată şi preţios patinată, încercând să aduc o oază de calm şi aparentă simplitate în nebunia în care trăim.