La Editura Humanitas, în colecţia „Zeitgeist”, a apărut volumul „Reflecţii asupra violenţei” de Georges Sorel, în traducerea Mariei Cristina Petrescu şi a Alexandrei Slave.
„De la Lenin la Mussolini, de la Gramsci la Isaiah Berlin, de la Nae Ionescu la Frantz Fanon, ideile lui Georges Sorel au inspirat deopotrivă ataşamente şi critici pasionate. Nu vom putea înţelege natura miturilor politice contemporane fără a medita, cu lucidă precauţie, asupra teoriei soreliene a violenţei ca forţă apocaliptică presupusă a mântui umanitatea de mediocritate, conformism şi decadenţă. Celebrat de unii drept profet al revoluţiilor moderne, stigmatizat de alţii ca predicator al unui nou nihilism, Sorel a propus concepte esenţiale pentru sociologia revoluţiilor şi interpretarea mişcărilor politice radicale.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
Georges Sorel s-a născut la Cherbourg în 1847. A făcut studii de inginerie la Paris, dar a fost mereu preocupat de filozofie şi sociologie. În 1893, la un an după ce a demisionat din postul de inginer-şef deţinut la Perpignan, şi-a afirmat adeziunea la socialism şi marxism. Reflecţia sa socială şi filozofică se bazează pe lecturi din Joseph Proudhon, Karl Marx, Giambattista Vico şi Henri Bergson (ale cărui cursuri le-a audiat), ca şi pe o intensă corespondenţă cu Benedetto Croce şi Vilfredo Pareto. A participat la dezbaterile prilejuite de criza marxismului din jurul anului 1900, luând apărarea germanului Eduard Bernstein împotriva lui Karl Kautsky şi susţinând, în articole publicate în reviste socialiste, sindicalismul revoluţionar şi greva generală ca manifestare supremă a luptei proletariatului. Acestea din urmă reprezintă şi temele principalei sale cărţi Réflexions sur la violence (apărută mai întâi în revista Mouvement Socialiste în 1906 şi apoi în volum în 1908), carte ce avea să joace un rol important în cristalizarea ideologiei care a dus la revoluţia din 1917 din Rusia. A murit în 1922 la Paris.