Miki Vieru ne povesteşte pe scurt pentru AgenţiadeCarte.ro despre cele două manuscrise la care lucrează acum, “Singularitate” şi „Domna”, pe care, probabil, în scurt timp le vom vedea şi pe rafturile librăriilor din ţară.
“Singularitate” este un volum format din câteva cicluri. Problema reală pe care o ridică este că nu se constituie ca un volum unitar, ci dintr-o diversitate a expresiei stilistice, trădând un soi de desfăşurare teoretică a unui diagnostic de multiple choice personality, lucru care îndreaptă cititorul spre o perplexitate mai degrabă, decât spre o lămurire. Este volumul gândurilor de tot soiul care presează sensibilitatea omului care locuieşte postmodernitatea în toate mainstream-urile ei şi în toate nişele. Este un volum al fractărilor bine însumate în algoritmul definitoriu pentru epoca rostită odinioară de Jim: „Everything is broken up and dances”. El revelă mozaicul spiritual din care se compune sufletul omului, mai aproape de un zid temporal, de o barieră care îl întoarce împotriva lui, supunându-l la un predicament pe care nu îl mai poate fenta sub nici o formă, decât numai că îl poate consemna în scris.”
Cel de-al doilea proiect la care lucrez se numeşte “Domna” şi este un volum de maturitate poetică zic eu, un volum a cărui unitate este foarte solidă stilistic, iar liantul volumului este scrierea sub zodia fericirii, sub semnul mandalic desenat la sfârşitul orogenezei, când toate reliefurile se transformă în nisipul de lângă mare. Altfel spus, descoperirea şi revelarea unui paradis din interior, a unui sentiment de drept de fericire, înainte de a aştepta poate, nu fără zădărnicie, un paradis post viaţă, post festum dar nu şi unul al epicureicului şi departe chiar şi de o banalizare a acestuia. “Domna” este volumul prin care don quijotismul iubirii nu este unul alienant, unul care altereaza fiinţa îndepărtând-o de sine, ci o împlineşte sub semnul certitudinii încăpăţânate. Aceste sentimente nu sunt fabricate, nu sunt interpretate, ci găsite în interiorul softului uman şi uşor accesate. Deşi ele ar putea fi iniţial suspectate şi bănuite de o anumită artificiozitate, apar în lumina autenticului pentru că vreme este pentru toate, timpul este un reper pe care îl considerăm şi îl supralicităm, uitând că el există în funcţie de cât îi dăm atenţie. “Domna” este contracarerea sentimentului de singularitate, este contracararea fărâmiţării, este blocul unitar al fericirii împlinite, contrapus oricărei nesiguranţe care subminează prin temere fiinţa umană din chiar interiorul său.”
Miki Vieru s-a născut în 1974. În prezent este asistent doctor al Facultăţii de muzică, din cadrul Universităţii din Oradea. A debutat în volum, în 2003, la Editura Revistei Familia şi a Bibliotecii judeţene „Gheorghe Şincai” cu volumul de poeme “Thermidor- Ketamidor” şi a continuat cu „Leul Greu”, Editura Brumar, Timişoara 2005. Al treilea volum apare la aceeaşi editură (Brumar) „Hai-ku Miki”, 2007. În 2008 a apărut cel de-al patrulea volum „ShiNoBi”. A fost inclus cu o intervenţie în volumul colectiv „Colocviul Tinerilor Scriitori” 2006 şi 2007.
