Anul acesta, pe 30 ianuarie, se împlinesc 160 de ani de la naşterea dramaturgului, nuvelistului, pamfletarului, poetului, directorului de teatru, comentatorului politic și ziaristului român I. L. Caragiale. Aniversările curg lanţ, fie la radio, fie pe scenele teatrale din România, ceea ce nu poate să fie decât îmbucurător. De asemenea, studiile dedicate de-a lungul timpului operei şi vieţii sale sunt numeroase, bine receptate de cititori, dintre acestea menţionând volumul Ioanei Pârvulescu, apărut la Editura Humanitas, în 2011, intitulat „Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale”. Puţine personalităţi literare de origine română se pot bucura de o asemenea receptare în zilele noastre, dacă ne gândim la centenarele Eugen Ionescu sau Emil Cioran.
Numele lui Caragiale sau ale personajelor sale sunt purtate de concursuri literare, de reviste, de colegii naţionale. Anul 2012 poartă simbolica titulatură „Anul Caragiale”. Poate că personajele negative ale lui Caragiale formează o mare parte a societăţii de astăzi, care trebuie să îşi celebreze „maestrul”.
Portretul lui Caragiale este, de asemenea, prezent în paginile virtuale ale Muzeului Neamului Românesc-Mari Personalităţi Româneşti, iniţiat de Nicoale Ioniţă, fostul preşedinte al Biroului pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a Caricaturiştilor. Pagina poate fi vizitată la adresa web: http://www.personality.com.ro/index.htm
S-ar părea că la noi prinde binomul serios-neserios, pamfletar-nepamfletar, “pe bune-pe rele”, şi, cum scria Matei Vişniec în romanul „Dezordinea preventivă”: “Instinctiv, veţi alege vocea răului, vocea călăului, pentru că vă este necunoscută”. Cât de necunoscută ne e această voce sau cât de serioşi am dori să părem, ne-o spune, oricum, de ani de zile Caragiale, contemporan cu societatea modernă de azi.
Andra ROTARU
Caragiale, cel tradus pentru prima oara in bengali de catre Amita Bhose si jucat pe scenele Calcuttei in anii 70, O scrisoare pierduta si O noapte furtunoasa incantand publicul indian care, ce ironie, nu? parea a recunoaste si el personajele…
pana si motorul de cautare google l-a sarbatorit pe google pe cand pe eminescu l-a uitat