Dragă Andrei Terian,
Riscul oricărei polemici care se prelungeşte este acela de a plictisi. Lumea nu prea mai ştie de unde s-a plecat şi care sunt fazele intermediare ale schimbului polemic.
Mai ales că nenumărate comentarii, semnate de tot felul de nickname-uri, îţi înconjoară intervenţiile de pe blogul „Cultura”, administrat de Mihai Iovănel.
Cu siguranţa atotştiutorului, mi-ai pus, acolo, 9 (nouă) plus 3 (trei) întrebări, la care ţi-am răspuns prompt. Pe Agenţia de Carte, tu nu mi-ai răspuns până acum decât la una, şi asta după o febrilă aşteptare.
Eşti, în discuţia noastră, ba locvace, ba prea tăcut; ba din cale afară de agresiv, ba neaşteptat de timid. Nu eşti totuşi un adolescent neexperimentat; nici un artist cu o complexă personalitate. Eşti un arivist care ştie foarte bine ce face.
Hai să vedem cu toţii cum eşti şi ce faci.
Pe 23 noiembrie (6:43 p.m.), pe blogul „Cultura”, ai avut o primă şi lungă intervenţie, în care mi-ai pus nouă întrebări. A cincea dintre ele apare în următorul fragment:
„Pentru că tema acestui thread este – sau, cel puţin, părea să fie – (in)compatibilitatea dintre postura de cronicar «independent» şi aceea de angajat al unei edituri şi pentru că m-am pronunţat în mai multe rânduri asupra acestui subiect în ultimii cinci ani, dă-mi voie să-ţi adresez un ultim set de întrebări:
Eşti angajat (pe perioadă nedeterminată) sau doar colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată) al grupului editorial Polirom?”
Ţi-am răspuns la toate cele nouă întrebări, a doua zi dimineaţă, pe 24 noiembrie (7:54 a.m.). La întrebarea de mai sus, ţi-am răspuns: „5). Nici, nici.”
Dragă Andrei Terian, ar fi fost o onoare şi o bucurie pentru mine să fiu „angajat (pe perioadă nedeterminată) sau „doar colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată)” al Editurii Polirom. Din păcate, dragă Andrei Terian, nu sunt: nici, nici.
Ceea ce ţi-am spus, public, încă de pe 24 noiembrie.
Ce ai făcut tu în continuare, pentru a mă vârî totuşi în zona „conflictului de interese” şi a criticii „angajate”?
Hai să vedem împreună.
1. Andrei Terian, pe blogul „Cultura”, 25 noiembrie (6.59 p.m.):
„Ca să lămurim lucrurile până la capăt, explică-ne şi nouă de ce statutul tău de «consilier editorial (literatură română) – coordonator colecţie Opere» te exclude atât din categoria «angajaţilor», cât şi din aceea a «colaboratorilor» Editurii Polirom.”
2. Andrei Terian, pe blogul „Cultura”, 26 noiembrie (1:40 a.m.):
„De ce statutul tău de «consilier editorial (literatură română) – coordonator colecţie Opere» te-ar exclude atât din categoria «angajaţilor», cât şi din aceea a «colaboratorilor» Editurii Polirom?”
3. Andrei Terian, pe blogul „Cultura”, 26 noiembrie (2:51 a.m.):
„Nu te-am întrebat DACĂ eşti sau nu «angajat»/«colaborator» la Polirom, pentru că îmi spuseseşi deja mai sus că nu eşti «nici, nici».
Te-am întrebat aşa:
DE CE statutul tău de «consilier editorial (literatură română) – coordonator colecţie Opere» te-ar exclude atât din categoria «angajaţilor», cât şi din aceea a «colaboratorilor» Editurii Polirom?”
4. Andrei Terian, pe blogul „Cultura”, 27 noiembrie (1:11 a.m.):
„Te-am rugat să lămureşti public, ca să nu-ţi mai iasă apoi vorbe de la gurile «rele», de ce statutul tău de «consilier editorial (literatură română) – coordonator colecţie Opere» te-ar exclude atât din categoria «angajaţilor», cât şi din aceea a «colaboratorilor» Editurii Polirom.”
5. Andrei Terian, pe Agenţia de Carte, 3 decembrie 2011 (12:25):
„în conformitate cu topicul thread-ului de pe blogul «Culturii», mi-am permis să-l întreb, la rândul meu, pe dl. Cristea-Enache dacă nu cumva d-sa e «angajat» sau «colaborator» al Editurii Polirom.”
6. Andrei Terian, pe Agenţia de Carte, 3 decembrie 2011 (23:49):
„Să-mi răspundă, până la urmă, la întrebarea: DE CE calitatea d-sale de «consilier editorial» al Editurii Polirom ar exclude-o atât pe aceea de «angajat», cât şi pe aceea de «colaborator» al respectivei edituri?”
Dragă Andrei Terian, cele şase intervenţii de mai sus sunt edificatoare pentru felul în care ai măsluit coordonatele discuţiei noastre. În secvenţa iniţială, la care eu ţi-am răspuns prompt, tu mă întrebaseşi: „Eşti angajat (pe perioadă nedeterminată) sau doar colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată) al grupului editorial Polirom?”.
Când ai văzut că nu ţi-a ieşit pasienţa, ai schimbat din mers şi cu un tupeu incredibil al doilea termen al întrebării tale. „Colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată)” a devenit, subit, „colaborator”.
Şi ai insinuat că eu aş fi negat că sunt colaborator Polirom.
Nu, dragă Andrei Terian, eu ţi-am spus – răspunzând întrebării tale iniţiale – că nu sunt nici „angajat (pe perioadă nedeterminată)”, nici colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată)” al Polirom. Asta ţi-am spus eu. Ţi-am răspuns prompt şi onest.
Tu, în schimb, te-ai făcut că uiţi de propria întrebare, de termenii ei, şi ai lărgit fraudulos referentul, trecând ca un jucător de alba-neagra de la „colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată)” la „colaborator”.
N-a fost o întîmplare. N-a fost o scăpare. Ai făcut de 6 (şase) ori această măsluire, la date diferite, pe blogul „Cultura” şi pe Agenţia de Carte – dimineaţa, la prânz şi seara.
Întrebarea suplimentară, onestă, ar fi fost:
De ce statutul tău de „consilier editorial (literatură română) – coordonator colecţie Opere” la Polirom te-ar exclude atât din categoria „angajaţilor” (pe perioadă nedeterminată), cât şi din aceea a „colaboratorilor” (id est, angajaţi pe o perioadă determinată)?
Dacă mi-ai fi pus această a treisprezecea întrebare, ţi-aş fi răspuns, la fel de prompt şi de simplu: pentru că am cu Editura Polirom un contract de expert independent care nu intră nici în prima categorie, nici în a doua. (Ce înseamnă „expert independent”? O să lucrez tot cu definiţiile tale: experţii independenţi „îşi pun la dispoziţia editurii propriile competenţe pentru o perioadă determinată, fac evaluări imparţiale (care pot conduce la verdicte pozitive sau negative pentru activitatea editurii) şi sunt remuneraţi strict pentru asemenea diagnoze; în acest caz, nu poate exista vreun conflict de interese, întrucât «interesul» editurilor e tocmai acela de a asigura maxima independenţă a experţilor respectivi, pentru ca aceştia să le poată oferi, la rândul lor, editurilor nişte aprecieri cât mai «obiective» asupra activităţii lor.”)
Dar pe tine, dragă Andrei Terian, nu adevărul factual te interesează. Preocupaţiunea ta mintală este cum să mă calomniezi şi să mă „înfunzi”; şi când vezi că nu-ţi iese, faci tot felul de diversiuni, intoxicări, insinuări. Schimbi din mers propriii tăi termeni şi crezi că mă poţi păcăli cu arta ta de a juca alba-neagra. Era suficient ca o singură dată, din neatenţie, să spun în vreo postare că nu sunt colaborator Polirom, pentru ca tu acum să fi venit, jubilând, şi să dai ca sigură necinstea mea. Dar, dragă Andrei Terian, ţi-am spus că sunt atent la comportamentul unui arivist; astfel că ţi-am înregistrat şi ţi-am urmărit diversiunea cu o curiozitate ştiinţifică.
Îţi sugerez ca, atunci când mai vrei să mă înfunzi, să cauţi altceva decât aşa-zisul meu conflict de interese. Da, ar fi fost o onoare şi-o bucurie pentru mine să fiu angajat al Editurii Polirom. Dar, nefiind, mă consolez cu gândul că pot să fiu în orice juriu şi pot să scriu ce cred despre orice carte apărută la Polirom fără a stârni „moralitatea” învîrtitorului de ziar Andrei Terian…
La final, dragă Andrei, să-ţi mai spun că mi se pare destul de interesant următorul lucru. Tu ai început să-mi lansezi cele nouă (plus trei) întrebări în momentul în care eu m-am apropiat de subiectul nickname-urilor utilizate de Mihai Iovănel & co.
Pe site-ul „Cultura”, într-o mai veche linşare ad-hoc a lui Laszlo Alexandru (care îndrăznise să te critice, semnând cu numele lui), „Robin”, „Robinho”, „Gino I.”, „Monica F.” şi „Rodica” s-au întrecut în a-l calomnia pe criticul tău.
Detalii, aici: http://revistacultura.ro/nou/2011/02/summa-calinesciana/#comments
Mi-a atras atenţia, dragă Andrei Terian, stilul lui „Robinho”:
„Laszlo
1. Sa confunzi «Bunavestire» cu «Cimitirul Buna Vestire» nu e neatentie, ci ignoranta – cu atat mai mult cu cat aceasta nu e singura mostra de «neatentie»…
2. Sa-ti perpetuezi ignoranta intr-o a doua editie este o forma de nesimitire (puteai ruga pe cineva minim competenta in istorie si critica litera sa ofere cartii acuratetea pe care n-ai fost in stare sa o oferi… de doua ori)
3. Felul in care te folosesti de alternanta autoplagiat/plagiat este prosteasca inainte de a fi comica si dovedeste, inca o data, cat de bine mobilat intelectual esti (despre bunacredinta nu mai zic nimic). Imi amintesti, cand incerci sa argumentezi, de baba din «Iarna pe ulita»: «Bate,-njura, da din maini».
4. Autoplagiatul – cum numesti tu reluarea unei cronici literare la o carte ea insasi reluata, cu tot cu greseli – nu este culpabilizat nicaieri in lumea culturala (lucru pe care il cunosti, de vreme ce il practici si tu). Inclusiv obiectul tau de «studiu», Nicolae Manolescu, s-a autoplagiat adesea (ultima oara intr-un editorial de acum cateva saptamani, care reproducea identic un text mult mai vechi).
5. Felul in care sintetizezi receptarea cartii lui Terian – reducand-o la laudele aduse de niste «pretenari» – face de fapt sinteza ta: un frustrat. Un etern aspirant la locul «care i se cuvine» in Universitate, un etern aspirant la statutul de «autor», desi tot ce poti scrie si publica sunt niste polemici pavloviene stranse ulterior in «carti». Probabil ca iti inchipui ca tot universul conspira impotriva ta ca sa nu «ajungi»; dar toti ceilalti au o explicatie mult mai simpla.”
Dragă Andrei, nu m-apuc să pun şi diacriticele. A treia întrebare pe care ţi-o adresez pe Agenţia de Carte (deşi la a doua nu mi-ai răspuns…) este, ca şi celelalte, extrem de simplă.
Tu ai scris comentariul dat sub nickname-ul „Robinho”?
Aştept să răspunzi: da sau nu, şi să semnezi cu numele tău, Andrei Terian.
Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.
Daniel Cristea-Enache
Am si eu urmatoarea intrebare extrem de simpla catre Robinho:
Tu ai scris oare, sub nickname-ul „Andrei Terian”, cronica literara la editia intii a tezei mele de doctorat, „Criticul literar Nicolae Manolescu”, in rev. „Cultura”, nr. 9/12-18 mai 2004, p. 5?
Tu ai scris oare, sub nickname-ul „Andrei Terian”, cronica literara la editia a doua, revazuta si adaugita, a tezei mele de doctorat, „Criticul literar Nicolae Manolescu”, in „Ziarul financiar de duminica”, nr. 22/4-10 iunie 2010?
Fiindca daca da, draga Robinho, inseamna ca te-ai autoplagiat cu nesimtire sub nickname-ul „Andrei Terian”.
Cine zicea că un ardelean nu poate avea humor?!…
Dragă domnule Laszlo Alexandru, pînă o să vă răspunză Robinho, daţi-mi voie să observ că această pîrdalnică de cronică a lui Andrei Terian la cartea dvs. e ultima cronică semnată de colegul nostru în „Ziarul de Duminică”:
http://www.zf.ro/autori/andrei-terian-2813728/
Vedeţi? E un fel de apoteoză a activităţii sale de cronicar…
Care ardelean? Care humor?
În Ardeal se spune ”Asinus asinum fricat”, adică, în traducere liberă, să lași asinii să se asasineze între ei. 🙂
Mie îmi place încăpăţînarea dlui Laszlo Alexandru; şi apreciez faptul că are o perfectă coerenţă în a susţine ceva.
Putem să nu fim de acord asupra unui lucru; dar îi respect punctul de vedere.
Veţi fi de acord, stimată doamnă Sanda Văran, că „Robinho” este altă speţă.
Dragă Andrei Terian, a trecut o săptămînă şi n-ai dat nici un răspuns.
Ai fost cumva în cantonament?
Cu drag,
Daniel
Dragă domnule Daniel Cristea-Enache,
Dacă îmi permiteți, aș face niște disocieri.
Una e să nu fii turnător(si să nu trișezi nici măcar la jocurile de societate) și să nu-ți placă turnătorii, să nu fi avut nicio afinitate cu sistemul și ideologia comunistă, ba chiar din contră, să-l fi detestat cu toate puterile tale copilărești sau tinerești, și alta e să-l respecți și să-l apreciezi pe dl. Laszlo Alexandru.
Una e să fii împotriva extremismului de dreapta, a nazismului, a antisemitismului și să acționezi în lumea reală, în viața de zi cu zi, prin tot ceea ce faci, ca lucruri monstruoase, înfiorătoare, care te deprimă și îți distrug încrederea în specia umană, cum au fost cele care s-au întâmplat poporului evreu, să nu mai fie posibile niciodată, și cu totul altceva e să-și placă dl.Laszlo Alexandru și să-l respecți.
Am voie, de exemplu, să nu-l respect pe dl. Laszlo Alexandru, dar să lupt împotriva comunismului chinez, a atrocităților care se întâmplă chiar acum, sub ochii noștri în această țară, nu chiar atât de îndepărtată…acum cu toate tehnologiile moderne, care fac să dispară distanțele…?
Am voie să nu-l respect pe dl.Laszlo Alexandru și pe alții ca el, dar să am prieteni de absolut toate culorile și rasele și să-i respect și iubesc din toată inima?
Nu pot să răspund la întrebarea dvs. despre ”Robinho”, fiindcă, după părerea mea, el nu există.
Stimată doamnă Sanda Văran,
Sînt perfect de acord cu ce spuneţi dvs.
Referitor la ultimul dvs. alineat:
Robinho e un foarte talentat fotbalist brazilian, talentat ca mai toţi fotbaliştii brazilieni.
„Robinho” e un nickname de pe site-ul revistei „Cultura” în legătură cu care i-am pus o întrebare extrem de simplă lui Andrei Terian.
Reiau întrebarea, după o săptămînă:
Dragă Andrei Terian,
Tu ai scris comentariul dat sub nickname-ul „Robinho”?
Aştept să răspunzi: da sau nu, şi să semnezi cu numele tău, Andrei Terian.
Îţi mulţumesc anticipat, dragă Andrei.
Daniel Cristea-Enache says:
16 January, 2012 at 19:39
Stimată doamnă Sanda Văran,
Cazul dlui Laszlo Alexandru este niţel mai complicat.
Eu am discutat cu domnia sa îndelung pe Facebook, pe marginea premierii cărţii lui Ioan Es. Pop. Şi – deşi avem puncte de vedere complet diferite – i-am apreciat coerenţa în susţinerea unei anumite poziţii.
Ar fi pripit să spunem însă că poziţia, argumentaţia şi lexicul dlui Laszlo Alexandru m-ar fi “speriat”.
În general, nu mă sperii nici atît de uşor, nici atît de repede
Eu vă propun însă – dacă sînteţi de acord – să discutăm despre dl Laszlo Alexandru într-un alt context: la o adică, tot pe forumul Agenţiei de Carte, sub articolul meu “Robinho”, la care dl Laszlo Alexandru a avut şi-o intervenţie.
Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,
Ideea dvs, cu mutatul… la altă postare am apreciat-o pozitiv, dar de vorbit ”despre dl. Laszlo Alexandru” nu cred că mă mai puteți convinge pentru un timp prea îndelungat, pentru că ar fi păcat, atâta timp cât putem vorbi despre lucruri sau persoane mult mai interesante.
De vorbit aș vorbi nu ”despre”, ci direct cu Laszlo Alexandru, care poate nu vă sperie pe dvs., fiindcă sunteți învingător în Age of Empires, Age of Kings și, în plus, ați reușit să dați și premiul Cartea de Poezie a anului 2011 lui Ioan Es. Pop pe criterii exclusiv estetice (ceea ce nu e puțin lucru!), dar sperie toate cele patru puncte cardinale și toată glia românească tremură sub copita polemistului triumfător, care a blocat din nou, după trecerea dvs. politicoasă, accesul pe blog-ul revistei ”Tribuna”.[Notă: Spun copită nu pentru a-l insulta, Doamne ferește, ci pentru că Laszlo Alexandru este născut conform horoscopului chinezesc în zodia Calului.]
I-aș vorbi și i-aș pune și eu o întrebare-două, cum am văzut că faceți și dvs. cu ai dumnevoastră foști colegi, nu de liceu, ci de redacție, dacă am înțeles bine. Dar s-a baricadat pe blog și îmi dă cu tifla(citez din ultima sa ”tabletă”: ”P.S. Părerile emise de S.V. m-au lăsat rece în ultimii 30 de ani şi nu văd perspective nici pentru următorii 30.”) , căci vedeți dvs., domnule Daniel Cristea-Enache, Clujul e mic și polemistu’-i mare. Nimeni nu îndrăznește să îi țină piept, așa cum dvs., trebuie să recunosc, ați făcut.
Prima întrebare pe care i-aș pune-o, dacă ar ieși din buncăr, este foarte usoară și perfect potrivită în context (vorbeam mai înainte de informațiile despre mine care, deși îi făceau rău și îi dădeau roșeață, voia să le murmure la urechea criticului ):
Este el însuși (sau vreun prieten apropiat al său?) una și aceeași persoană cu cea care a încercat în luna mai 2011 să-i ”vândă” domnului Dorin Tudoran aceleași informații ”compromițătoare” despre mine. Citez din declarațiile unui disident delicat: ” 2. Asa cum probabil banuiti, unul dintre cei ce posteaza pe blogul meu v-a identificat dupa prima dumneavoastra contributie. Mi-a trimis si doua comentarii pe care nu le-am postat, fiindca nu am gasit de cuviinta sa ofer altora detaliile respective. Nu se face.”(http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/05/sub-nicio-forma-breban-nu-turna-scrie-ion-vianu-horia-garbea-ma-asigura-ca-instanta-nu-judeca-disidenta-lui-breban/ )?
Aștept de aproape un an acest moment, de când, în urma unei discuții pe blogul clujeanului Vasile Gogea, având ca temă colaborarea scriitorilor români cu poliția secretă a fostului regim comunist și felul în care sunt girate de presă și de către unele persoane publice informațiile despre cazurile de colaborare, Laszlo Alexandru m-a acuzat că aș fi eu însămi o posibilă colaboratoare/turnătoare și că speră să mă regăsească cu dovezi în dosarul său de la CNSAS.
Aceste afirmații le-a făcut într-o discuție privată, în primăvara lui 2011, deși onestul personaj știa deja cu cel puțin un an înainte că, în ciuda luptei sale anticomuniste încrâncenate, nu are dosar de urmărire în arhivele CNSAS. Cel puțin asta reiese din mărturisirile sale publice: (Aşa că ţin să precizez foarte limpede, pentru publicul cititor, că eu unul am avut relaţii calde cu mama mea, care mă iubeşte, tatăl meu mi-a arătat afecţiune, n-am lucrat la fabrică (ci doar la un depozit de alimente, în vacanţele de vară) şi nici în schimburi de noapte, nu ştiu dacă am fost sau nu urmărit de Securitate (iar dintr-o adresă primită de la CNSAS, s-ar părea că mai degrabă nu). Cît despre colegii binevoitori… dacă n-am făcut carieră, datorită sprijinului lor dezinteresat, în orice caz m-am considerat şi mă consider pe deplin liber lăuntric.)
http://revistatribuna.ro/blog/?p=230
Accept și răspunsul cu ”da” sau ”nu”.
A doua întrebare de 15 ori mai simplă decât prima:
Folosește Laszlo Alexandru, din când în când, nickname-uri sub acoperirea cărora comentează pe diferite blog-uri sau nu?
Observați, sper, că nu am pretenții exagerate.
Stimată doamnă Sanda Văran,
E o exageraţiune retorică să spuneţi că dl Laszlo Alexandru „sperie toate cele patru puncte cardinale”; la fel, că ar fi un polemist „triumfător”.
„Triumful” este o rezultantă a opiniei scriitorilor, criticilor şi – last, but not least – cititorilor.
Puteţi sonda opinia fiecărei categorii de receptori asupra dlui Laszlo Alexandru; şi la final vedeţi ce vă iese…
În ce mă priveşte, dacă ar fi să aleg între blogul „Cultura” şi blogul dlui Laszlo Alexandru, aş alege fără prea multe ezitări blogul dlui Laszlo Alexandru. Dacă ar fi să aleg între blogul dlui Laszlo Alexandru şi blogul lui Radu Vancu, aş alege fără prea multe ezitări blogul lui Radu Vancu. În fine, dacă ar fi să aleg între blogul lui Radu Vancu şi Agenţia de Carte, aş alege…
De fapt, am şi ales.
Fiindcă aici nu mai intră decît oameni care semnează cu numele lor şi, astfel, îşi asumă cele scrise pe forum.
Şi pentru că – pe de altă parte – Agenţia de Carte este un site muuult mai urmărit de scriitori, de critici şi de cititori, adică exact de categoriile menţionate mai sus.
Asta cu „muuult mai urmărit” a fost cu dedicaţie pentru „Robinho”…
Vivat! Vivat ”Agenția de carte”! O lume în care toți avem identitate!
Nu vă puteți închipui cât apreciez, după un an de călătorie pe blog-urile ”scriitorilor/criticilor” români…
E la fel ca și cum aș fi ajuns în sfârșit pe insula lui Euthanasius, după ce am străbătut toate câmpurile de bătălie pe care s-a descălțat Armata Roșie.
Dacă mai intrați pe blog-ul revistei ”Tribuna”, să-mi spuneți ce folosiți. Șurubelnița, șperaclul, periuța sau pikamer-ul?
Stimate domnule Daniel Cristea-Enache, vă rog să nu mai vorbiți cu mine până nu termin de scris ceea ce am promis.
Stimată doamnă Sanda Văran,
Nu pot să nu vă răspund, de vreme ce îmi scrieţi.
1. Sînt un om politicos;
2. Politeţea mea este poate mai exagerată cu doamnele decît cu domnii (fac probabil o discriminare pozitivă :));
3. Sînteţi un cititor cum şi-ar dori orice scriitor: deopotrivă competent şi exigent;
4. Spre deosebire de alţii, care s-au făcut că plouă şi că admiră ploaia atunci cînd eu eram insultat şi calomniat, dvs. aţi făcut mai multe comentarii despre mine care v-au atras „represalii” pe blogul „Cultura” (of course, „represalii” de genul insultelor date cu nickname-uri);
5. Mi-aţi citit cartea, lucru pentru care vă mulţumesc, indiferent ce veţi spune despre ea.
6. Agenţia de Carte e un site pe care Dan Mircea Cipariu l-a iniţializat anul trecut; şi este unul dintre cele mai profesioniste şi curate site-uri culturale. Puteţi face singură comparaţia edificatoare cu alte bloguri şi site-uri.
7. Prin urmare, bine aţi venit aici!
8. Dacă mai îmi scrieţi, iarăşi o să vă răspund. Dacă nu (ca în bancul acela), nu 🙂
Daniel,
Chiar dacă înțeleg că secvența cu “muuult mai urmărit” e pentru altcineva, tot nu pot să nu-mi apăr odrasla virtuală: la ora la care scriu, textul tău postat pe 5 ianuarie are 1037 de afișări. Pe blogul meu, textul la care ai comentat tu („Radu către Claudiu. Al doilea răspuns”), postat pe 27 decembrie, are 1392 afişări. Nu cred deci că ai înregistrat o pierdere de vizibilitate comentând acolo. 🙂
În plus, majoritatea celor care au comentat de-a lungul vremii pe „Biographia litteraria”, de la Emil Brumaru la Claudiu Komartin, de la Octavian Soviany la Bogdan Crețu, de la O. Nimigean la Ruxandra Cesereanu etc. și-au asumat deschis identitatea. Iar atacuri la persoană n-au existat niciodată, cu excepția unor comentarii suburbane ale lui Marius Ianuș care mă priveau direct și pe care am fost nevoit să le șterg. (Fiind, de altfel, singurele comentarii șterse în cei aproape trei ani de blogging).
Cu demnitatea comică a unui tătic care-și apără progenitura,
Radu
Dragă Radu,
Îţi apreciez blogul, dovadă că am şi intrat şi comentat pe el în decembre, din mansarda de la Bran…
Mă simt bine să ştiu că undeva (pe blogul tău) se scrie despre poezie; şi că oameni avizaţi sau „simpli” cititori îşi dau cu părerea despre una-alta.
Ai putea să n-ai nici un cititor în afară de mine; tot mi-ar plăcea chestia asta!
Cu atît mai bine că blogul tău este urmărit. E un semn că poezia îi interesează pe cititori.
În ce priveşte nickname-urile: şi sub textele mele de pe Agenţia de Carte au intrat la început o grămadă de nickname-uri.
Opinia mea e că, amestecîndu-ne cu nickname-urile unor autori jegoşi şi laşi care le utilizează pentru a-l calomnia pe X sau Y, contribuim indirect la această porcărie.
Cred că ai dreptate în ce-l priveşte pe Claudiu Komartin: el şi-a asumat ceea ce a scris.
Poate că şi Răzvan Ţupa, în afacerea acad. Bahnaru, avea dreptatea lui: scrisese „răzvan”, aşa cum mai scrisese prin alte părţi, cu imaginea de la copertă ataşată. Sînt gata să discut cu el despre acest subiect, în faţa unui computer. Mă rog, dacă nu e off-topic 🙂
Îmi plac, apoi, contribuţiile lui „Musofilos” din „Dilema Veche”, care mă ia peste picior constant, cu inteligenţă, cu ironie, cu tot ce intră în bagajul unei parodii. E ceva spiritual şi simpatic.
Dar jegul anonim şi laş, dragă Radu, nu este niciodată spiritual; şi nici simpatic. Poate vei fi observat asta…
Cine a luat ca nickname numele lui Antonio Patraş pentru a-l insulta pe Bogdan Creţu pe forumul „Adevărului literar şi artistic” va plăti pentru asta. Trust me.
Cu-reală-preţuire-fără-nici-o-ironie,
Daniel
Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,
1. „La politesse n’est qu’une forme du respect que les autres nous inspirent.” ( Marcel Jouhandeau – 1964)
2. „Méfiez-vous de ceux qui font étalage de leur politesse !” ( Marcel Jouhandeau – 1967 ou 1968) 🙂
3. Nu stiu ce isi doresc scriitorii de la cititori. Mie imi plac scriitori aroganti, care se prefac total dezinteresati de receptarea operelor lor.
4. In 2011 am facut foarte multe comentarii pe diferite blog-uri sau site-uri cu profil cultural, care mi-au atras ”represalii” si ”insulte”. Vă pot da o grămadă de exemple, ca să vedeți că nu sunteți o excepție. Am reacționat de fiecare dată când am citit calomnii si atacuri josnice la adresa unor persoane sau personalități pe care le apreciez din punct de vedere uman, intelectual sau artistic. Cum nu sunt animată de țeluri lucrative, recunoștința acestor persoane sau personalități nu mă preocupă în niciun fel.
5. V-am citit cartea care a făcut un drum lung până la mine și am scris câteva rânduri despre ea, pentru că a avut darul să mă provoace intelectual. Probabil voi mai scrie și despre celelalte cărți primite din România.
6.7. Mulțumesc pentru primire. Comparații am făcut deja și pot să mai fac. Aș putea chiar scrie un ghid ilustrat al blog-urilor și site-urilor culturale de limbă română.
8. Când aud de bancul acesta….îmi amintesc de una dintre insultele cele mai meșteșugite care mi s-au adus în spațiul cultural de către cineva care purta acest nickname…Spunea că probabil semnez comentarii și cu alte nume. Într-o lume a anonimilor, cum poți să te aperi de așa ceva?
Stimată doamnă Sanda Văran,
Într-o lume a anonimilor de pe net, eu am găsit originalele 🙂 de pe forumul „Adevărul literar şi artistic”, de sub textul lui Bogdan Creţu despre mine.
Cum se pot apăra autorii care au luat identitatea altor autori (Constanţa Buzea, Alex. Ştefănescu, Antonio Patraş) pentru a lovi într-un coleg (Bogdan Creţu)?
Aţi văzut (şi a văzut toată lumea) cum se pot apăra.
În regimul corectitudinii şi al responsabilităţii – nicicum.
Am rugat-o, de cinci ori, pe Teodora Dumitru să răspundă public la întrebarea aceea atît de simplă şi de precisă. A şasea oară n-o mai întreb, fiindcă m-am edificat.
Diseară, vom citi ultimul meu text legat de „academicul” de la Sibiu; iar săptămîna viitoare, ultimul meu text legat de „prietenul” de la Bucureşti.
That’s all, folks 🙂